semănătoare definitie

21 definiții pentru semănătoare

SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.
SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.
SEMĂNĂTOÁRE, semănători, s. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se seamănă anumite plante. Peste marea negricioasă a arăturilor, semănătorile treceau în rînduri dese, înlănțuite în uriașe agregate. MIHALE, O. 304.
SEMĂNĂTOR, semănători, s. m. Muncitor agricol care seamănă. Împrăștia pe pămînt, cu mișcări de semănător, grăunțele spre care porumbeii dădeau năvală. PAS, Z. I 130. De departe i se arătară semănătorii înșirați pe ogoare. Veneau, cu fața către soare, zvîrlind cu dreapta sămînța bălaie de orz. SANDU-ALDEA, D. N. 287. Pășește-n țarină semănătorul Și-n brazda neagră, umedă de rouă, Aruncă-ntr-un noroc viața nouă, Pe care va lega-o viitorul. VLAHUȚĂ, O. A. 28.
semănătoáre1 (mașină) s. f., g.-d. art. semănătórii; pl. semănătóri
semănătoáre2 (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoárei; pl. semănătoáre
semănătór s. m., pl. semănătóri
semănătoáre (mașină) s. f., g.-d. art. semănătórii; pl. semănătóri
semănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoárei; pl. semănătoáre
semănătór s. m., pl. semănătóri
SEMĂNĂTOÁRE s. (AGRIC.) (reg.) mărcătoare.
SEMĂNĂTÓR adj. v. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar.
SEMĂNĂTÓR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.
SEMĂNĂTOÁRE ~óri f. Mașină agricolă pentru semănat. /a semăna + suf. ~toare
SEMĂNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care seamănă. /a semăna + suf. ~tor
semănător m. cel ce seamănă. ║ n. mașină de semănat.
semănătoáre f., pl. orĭ. Mașină de semănat. – În est să-.
semănătór, -oáre s. Persoană care seamănă (v. tr.). – În est să-.
SEMĂNĂTOARE s. (AGRIC.) (reg.) mărcătoare.
semănător adj. v. ANALOG. APROPIAT. ASEMĂNĂTOR. ASEMENEA. CORESPONDENT. ÎNRUDIT. SIMILAR.
semănător s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.

semănătoare dex

Intrare: semănătoare
semănătoare substantiv feminin
Intrare: semănătoare
semănătoare substantiv feminin