semălui definitie

9 definiții pentru semălui

SEMĂLUÍ, semắlui, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) asemăna, a (se) compara. – Din magh. számolni.
SEMĂLUÍ, semắlui, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) asemăna, a (se) compara. – Din magh. számolni.
SEMĂLUÍ, semắlui, vb. IV. Tranz. (Regional) A compara, a asemăna. Tot rîde și-i pare bine: Mă semăluie cu tine. TEODORESCU, P. P. 345.
semăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. semắlui, 3 semắluie, imperf. 3 sg. semăluiá; conj. prez. 3 să semắluie
semăluí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. semălui, 3 sg. și pl. semăluie, imperf. 3 sg. semăluiá
SEMĂLUÍ vb. v. apropia, asemăna, asemui, compara.
sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.
semăluĭésc V. sămuĭesc.
semălui vb. v. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. COMPARA.

semălui dex

Intrare: semălui
semălui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a