Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru semălui

SEMĂLUÍ, semắlui, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) asemăna, a (se) compara. – Din magh. számolni.
SEMĂLUÍ, semắlui, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) asemăna, a (se) compara. – Din magh. számolni.
SEMĂLUÍ, semắlui, vb. IV. Tranz. (Regional) A compara, a asemăna. Tot rîde și-i pare bine: Mă semăluie cu tine. TEODORESCU, P. P. 345.
semăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. semắlui, 3 semắluie, imperf. 3 sg. semăluiá; conj. prez. 3 să semắluie
semăluí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. semălui, 3 sg. și pl. semăluie, imperf. 3 sg. semăluiá
SEMĂLUÍ vb. v. apropia, asemăna, asemui, compara.
sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.
semăluĭésc V. sămuĭesc.
semălui vb. v. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. COMPARA.

semălui definitie

semălui dex

Intrare: semălui
semălui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a