Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru sem

SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre tr─âs─âturile semantice pertinente care intr─â ├«n alc─âtuirea unui semem. ÔÇô Din fr. seme.
SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre tr─âs─âturile semantice pertinente care intr─â ├«n alc─âtuirea unui semem. ÔÇô Din fr. s├Ęme.
*sem s. n., pl. s├ęme
sem s. n., pl. s├ęme
SEM s.n. (Lingv.) Semantem. ÔÖŽ Unitate semantic─â minim─â care permite definirea unui sens. [< fr. s├Ęme, cf. gr. sema].
SEM s. n. (lingv.) fiecare dintre ╚Ťes─âturile semantice care intr─â ├«n alc─âtuirea unui semem. (< fr. s├Ęme)
SEM seme n. lingv. Unitate minim─â de semnifica╚Ťie care nu se realizeaz─â independent, ci numai ├«n componen╚Ťa unui semem. /<fr. seme
Sem n. fiul cel mai mare al lui Noe, p─ârintele popoarelor aziatice.
sem V. sînt.
SEM (├«n ÔÇ×Vechiul TestamentÔÇŁ), fiul cel mai marea lui Noe; ar fi tr─âit 600 de ani. Str─âmo╚Ťul legendar al popoarelor semitice.
SEM s. n. (< fr. s├Ęme, cf. gr. sema ÔÇô semn): (├«n terminologia analizei semice) unitate minimal─â de semnifica╚Ťie, totdeauna realizat─â ├«n interiorul unei configura╚Ťii semantice, a unui ansamblu denumit semem (v.). S. este o tr─âs─âtur─â semantic─â distinctiv─â (pertinent─â) a unui obiect denumit.
Sem, primul fiu al lui Noe, strămoșul popoarelor semite.

Sem dex online | sinonim

Sem definitie

Intrare: sem
sem substantiv neutru
Intrare: Sem
Sem