sem definitie

2 intrări

12 definiții pentru sem

SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. seme.
SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. sème.
*sem s. n., pl. séme
sem s. n., pl. séme
SEM s.n. (Lingv.) Semantem. ♦ Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. [< fr. sème, cf. gr. sema].
SEM s. n. (lingv.) fiecare dintre țesăturile semantice care intră în alcătuirea unui semem. (< fr. sème)
SEM seme n. lingv. Unitate minimă de semnificație care nu se realizează independent, ci numai în componența unui semem. /<fr. seme
Sem n. fiul cel mai mare al lui Noe, părintele popoarelor aziatice.
sem V. sînt.
SEM (în „Vechiul Testament”), fiul cel mai marea lui Noe; ar fi trăit 600 de ani. Strămoțul legendar al popoarelor semitice.
SEM s. n. (< fr. sème, cf. gr. sema – semn): (în terminologia analizei semice) unitate minimală de semnificație, totdeauna realizată în interiorul unei configurații semantice, a unui ansamblu denumit semem (v.). S. este o trăsătură semantică distinctivă (pertinentă) a unui obiect denumit.
Sem, primul fiu al lui Noe, strămoșul popoarelor semite.

sem dex

Intrare: sem
sem substantiv neutru
Intrare: Sem
Sem