selfinducție definitie

8 definiții pentru selfinducție

SELFINDUCȚÍE, selfinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; autoinducție – Din fr. self-induction.
SELFINDÚCȚIE, selfinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; autoinducție – Din fr. self-induction.
!selfindúcție (sel-fin-, -ți-e/self-in-) s. f., art. selfindúcția, g.-d. art. selfindúcției; pl. selfindúcții, art. selfindúcțiile
selfindúcție s. f. (sil. mf. self-) inducție
SELFINDÚCȚIE s. v. autoinducție.
SELFINDÚCȚIE s.f. (Fiz.) Fenomenul de producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin circuitul indus; inducție proprie; autoinducție. [Gen. -iei. / < fr., engl. self-induction].
SELFINDÚCȚIE s. f. autoinducție. (< engl., fr. self-induction)
SELFINDUCȚIE s. (FIZ.) autoinductanță, autoinducție, (rar) selfinductanță.

selfinducție dex

Intrare: selfinducție
selfinducție substantiv feminin
  • silabisire: self-