SELENÁR, -Ă, selenari, -e, adj. Referitor la Lună, de Lună; lunar. – Din fr. sélenien (după lunar).

SELENÁR, -Ă, selenari, -e, adj. Referitor la Lună, de Lună; lunar. – Din fr. sélenien (după lunar).

SELENÁR, -Ă, selenari, -e, adj. (Livresc) De lună, lunar. (Poetic) Sub troiane de ninsoare zace stîncă, zace val... E-nflorirea fără seamăn de zăpadă selenară. MACEDONSKI, O. I 163.

selenár adj. m., pl. selenári; f. selenáră, pl. selenáre

selenár adj. m., pl. selenári; f. sg. selenáră, pl. selenáre

SELENÁR adj. v. lunar.

SELENÁR, -Ă adj. (Liv.) Din Lună, lunar. [< gr. selene – lună + -ar, după lunar].

SELENÁR, -Ă adj. din Lună, lunar; (ca) de (pe) Lună; selenit2 (I). (< selen- + -ar)

SELENÁR ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic Selenei; referitor la Lună; lunar. /Selene n. pr. + suf. ~ar

selenar adj. v. LUNAR.