11 definiții pentru selbă
SÉLBĂ, selbe,
s. f. (Rar) Pădure tânără (și deasă). [
Var.:
sehelbă s. f.] –
Cf. lat. silva. SÉLBĂ, selbe,
s. f. (Rar) Pădure tânără (și deasă). [
Var.:
sehélbă s. f.] –
Cf. lat. silva. SEHÉLBĂ, sehelbi,
s. f. Selbă. N-a dat de vro ființă omenească care să-l scoată din acești foști odată codri cu sehelbi dese, cu mult mai dese de cum sînt acuma? MARIAN, T. 99.
SÉLBĂ, selbe,
s. f. (Regional) Pădure tînără și deasă; (livresc) pădure. Pătrundeam... în verdea întunecime a selbelor Amazonului scăpărînd de zboruri de papagali. M. I. CARAGIALE, C. 40. Visînd... Visul selbelor bătrîne de pe umerii de deal, El deșteaptă-n sînul nostru dorul țării cei străbune. EMINESCU, O. I 35. –
Pl. și: selbi (MARIAN, O. II 210).
sélbă (pădure) (rar)
s. f.,
g.-d. art. sélbei;
pl. sélbe
sélbă s. f., g.-d. art. sélbei; pl. sélbe sélbă (-be), s. f. – Pădure tînără. –
Var. silvă.
It. selva. Cultism din epoca romantică, fără întrebuințare.
Var., direct din
lat. –
Der. silvic,
adj.; silvic,
s. m.; silvicultură,
s. f., din
fr.; silvicultor,
s. m., din
fr. selbă f. pădure: visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal EM. [Formațiune literară după lat. SILVA].
*sélbă f., pl. e (lat. sĭlva). Lit. Pădure.
Selbă dex online | sinonim
Selbă definitie