Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru seiz

SEÍZ, seizi, s. m. (Înv.) Rândaș, grăjdar (la Curtea domnească). – Din tc. seyis.
SEÍZ, seizi, s. m. (Înv.) Rândaș, grăjdar (la curtea domnească). – Din tc. seyis.
SEÍZ, seizi, s. m. (Învechit) Rîndaș, grăjdar (la curtea domnitorului). [În Țara Romînească, robii negri] slujeau ca seizi la boierii romîni. ODOBESCU, S. I 405. Opt seizi duceau de frîu opt cai acoperiți cu șele prețioase. BĂLCESCU, O. II 251.
seíz s. m., pl. seízi
seíz s. m., pl. seízi
seiz m. rândaș domnesc: opt seizi duceau de frâu opt cai împodobiți BĂLC. [Turc. SEYIS].
seiz m., pl. zĭ (turc. [d. ar.] saĭis, pop. reĭis, grăjdar. V. saxana). Vechĭ. Grăjdar, îngrijitor de caĭ.

seiz definitie

seiz dex

Intrare: seiz
seiz substantiv masculin