seismic definitie

10 definiții pentru seismic

SEÍSMIC, -Ă, seismici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la seisme, care aparține seismelor. ◊ Unde seismice = unde elastice care se răspândesc în scoarța terestră, fiind provocate de cutremure sau de explozii artificiale. Stație seismică = complex de aparatură pentru înregistrarea undelor seismice. Regiune seismică = regiune în care cutremurele de pământ sunt frecvente și puternice. ♦ Care servește la înregistrarea și studierea oscilațiilor scoarței terestre. Aparate seismice. 2. S. f. Seismometrie. – Din fr. seismique.
SEÍSMIC, -Ă, seismici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la seisme, care aparține seismelor. ◊ Unde seismice = unde elastice care se răspândesc în scoarța terestră, fiind provocate de cutremure sau de explozii artificiale. Stație seismică = complex de aparatură pentru înregistrarea undelor seismice. Regiune seismică = regiune în care cutremurele de pământ sunt frecvente și puternice. ♦ Care servește la înregistrarea și studierea oscilațiilor scoarței terestre. Aparate seismice. 2. S. f. Seismometrie. – Din fr. séismique.
SEÍSMIC, -Ă, seismici, -e, adj. Care se referă la seisme. ◊ Regiune seismică = regiune în care cutremurele de pămînt sînt frecvente și puternice.
seísmic adj. m., pl. seísmici; f. seísmică, pl. seísmice
seísmic adj. m., pl. seísmici; f. sg. seísmică, pl. seísmice
SEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la seisme. ♦ Regiune seismică = regiune în care cutremurele de pământ sunt frecvente și puternice. ♦ Care servește la înregistrarea și la studierea oscilațiilor scoarței terestre. [Pron. se-is-. / cf. fr. séismique].
SEÍSMIC, -Ă adj. referitor la seisme, provocat de seisme. ♦ zonă ~ă = regiune în care cutremurele de pământ sunt frecvente și puternice; stație ~ă = stație cu aparatură pentru înregistrarea seismelor; prospecțiune ~ă = seismometrie. (< fr. séismique)
SEÍSMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de seisme; propriu seismelor. 2) (despre regiuni) Care se caracterizează prin seisme frecvente. 3) (despre stații, aparate) Care servește la înregistrarea seismelor; destinat înregistrării seismelor. [Sil. se-is-] /<fr. séismique
FOCAR SEISMIC s. (GEOL.) hipocentru.
SEÍSMIC, -Ă, (< fr.) adj. Care se referă la seisme, care aparțime seimelor. ♦ Unde s. = unde elastice care se răspândesc în scoarța terestră, fiind provocate de cutremure sau de explozii artificiale. Stație s. ◊ clădire în care este instalată aparatură complexă pentru înregistrarea undelor seimice. Regiune s. = regiune în care se produc frecvent cutremure de pământ; reprezintă zone mobile ale scoarței terestre, în care se produc deplasări bruște ale diverselor blocuri ale scoarței în lungul unor fracturi; sunt în general arii unde au avut loc mișcări orogenice recente și în care se întâlnesc frecvent și vulcani activi. Cele mai s. zone sunt brâurile Pacific, Mediteranean, Atlantic de Mijloc și African de E. Scară s. = unitate de clasificare a cutremurelor de pământ divizată în categorii sau grade de intensitate, după puterea cu care se manifestă și după efectele pe care le au asupra scoarței terestre și asupra construcțiilor. Seismologii G. Mercalli și C. Richter au întocmit asemenea scări seismologice. Prospecțiuni s. (și subst. f.) = seismometrie.

seismic dex

Intrare: seismic
seismic adjectiv