SEIMENÉSC, -EÁSCĂ, seimenești, adj. (Înv.) Care aparține seimenilor, privitor la seimeni. – Seimen + suf. -esc.

SEIMENÉSC, -EÁSCĂ, seimenești, adj. (Înv.) Care aparține seimenilor, privitor la seimeni. – Seimen + suf. -esc.

seimenésc (înv.) (sei-) adj. m., f. seimeneáscă; pl. m. și f. seimenéști

seimenésc adj. m. (sil. sei-), f. seimeneáscă; pl. m. și f. seimenéști

seimenesc a. ce ține de seimeni: cazarma seimenilor era lângă zidul Curții și se numia odăile seimenești BĂLC.