SEÍMĂ, seime, s. f. Crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale vitelor. – Din fr. seime.

SEÍMĂ, seime, s. f. Crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale vitelor. – Din fr. seime.

SEÍMĂ, seime, s. f. Crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale bovinelor.

seímă s. f., g.-d. art. seímei; pl. seíme

seímă s. f., g.-d. art. seímei; pl. seíme

SEÍMĂ s.f. Fisură a copitei calului. [Pron. se-i-. / < fr. seime].

SEÍMĂ s. f. boală la bovine și cabaline, manifestată prin crăparea copitei; fisura copitei, provocată de această boală. (< fr. seime)

SEÍMĂ ~e f. Fisură patologică la copitele cailor (sau ale altor animale). /<fr. seime