seim definitie

11 definiții pentru seim

SEÍM, seimuri, s. n. Adunare reprezentativă pe stări în Polonia, denumită și Parlament sau Dietă. – Din pol. sejm.
SEÍM, seimuri, s. n. Denumire dată, în diferite perioade, Parlamentului Poloniei sau Camerei Inferioare a acestuia. – Din pol. sejm.
SEÍM, seimuri, s. n. Nume pe care îl poartă Adunarea Națională din Polonia. Seimul Poloniei.
seím s. n., pl. seímuri
seím s. n., pl. seímuri
SEÍM s.n. Adunare națională sau parlament în unele țări slave din nord. ♦ Adunare a reprezentanților diferitelor categorii sociale. [Pron. se-im, pl. -muri. / < pol. seim].
SEÍM s. n. parlament în Polonia și Finlanda. (< pol. sejm)
seím (-muri), s. n. – Parlament în Polonia. Pol. sejm (Tiktin). Sec. XVII.
SEÍM ~uri n. (în unele țări europene) Organ al puterii de stat. ~ul polonez. /<pol. sejm
seĭm n., pl. urĭ (pol. sejm). Vechĭ. Parlamentu leșesc. V. pospolită.
SEÍM (< pol.) s. n. Adunare reprezentativă pe stări în Polonia (în Ev. med. și în alte câteva state din Europa Răsăriteană), denumită și parlament sau dietă. Primul s. s-a întrunit în 1493. Azi S. este Camera inferioară a Parlamentului polonez.

seim dex

Intrare: seim
seim substantiv neutru