segregație definitie

14 definiții pentru segregație

SEGREGÁȚIE, segregații, s. f. 1. Segregare (2); lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj solidificat, rezultată din segregare. 2. (În sintagma) Segregație rasială = politică de discriminare rasială constând în separarea persoanelor de origini sau rase diferite din interiorul aceleiași țări; discriminare rasială; segregare (5). [Var.: segregațiúne s. f.] – Din fr. ségrégation.
SEGREGAȚIÚNE s. f. v. segregație.
SEGREGÁȚIE, segregații, s. f. 1. Segregare (2); lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj solidificat, rezultată din segregare. 2. (În sintagma) Segregație rasială = formă a discriminării rasiale constând în separarea persoanelor pe baza unor criterii de origine sau rase diferite din interiorul aceleiași țări (privind cartierele de locuit, școlile, sălile de spectacole, mijloacele de transport în comun, asistența medicală etc.); discriminare rasială; segregare (5). [Var.: segregațiúne s. f.] – Din fr. ségrégation.
SEGREGAȚIÚNE s. f. v. segregație.
SEGREGÁȚIE, segregații, s. f. 1. Repartiție neuniformă a elementelor dintr-un aliaj; lipsă de omogeneitate a compoziției chimice a unui aliaj solidificat, rezultată prin segregare. 2. (De obicei determinat prin «rasială») Repartiție după considerente de rasă; discriminare rasială.
segregáție (se-gre-, -ți-e) s. f., art. segregáția (-ți-a), g.-d. art. segregáției; pl. segregáții, art. segregáțiile (-ți-i-)
segregáție s. f. (sil. -gre-, -ți-e), art. segregáția (sil. -ți-a), g.-d. art. segregáției; pl. segregáții, art. segregáțiile (sil. -ți-i-)
SEGREGÁȚIE s. v. despărțire, izolare, separare, separație.
SEGREGAȚIE RASIÁLĂ s. (POL.) discriminare rasială.
SEGREGÁȚIE s.f. 1. Segregare. ♦ (Metal.) Lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj; segregat. V. licuație. 2. Segregație rasială = politică de discriminare constând în separarea persoanelor de origini sau rase diferite din interiorul aceleiași țări; discriminare rasială. [Gen. -iei, var. segregațiune s.f. / cf. fr. ségrégation, lat. segregatio].
SEGREGAȚIÚNE s.f. v. segregație.
SEGREGÁȚIE s. f. 1. segregare (3). ♦ ~ rasială = politică de discriminare constând în separarea unor grupuri de oameni din interiorul aceleiași țări pe criterii de rasă. 2. porțiune neomogenă dintr- un aliaj, prin concentrarea impurităților. (< fr. ségrégation)
SEGREGÁȚIE ~i f. 1) v. SEGREGARE. 2) tehn. Lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui material sau substanțe. 3): ~ rasială separare forțată a populației de culoare de populația albă. [G.-D. segregației; Sil. se-gre-ga-ți-e] /<fr. ségrégation
segregație s. v. DESPĂRȚIRE. IZOLARE. SEPARARE. SEPARAȚIE.

segregație dex

Intrare: segregație
segregație substantiv feminin
  • silabisire: -gre-, -ți-e
segregațiune