Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

49 defini╚Ťii pentru sef

ex-șef, ~ă smf [At: GHEREA, ST. CR. I, 274 / Pl: ~i, ~e / E: ex- + șef] Fost șef.
SAFÉ s. n. v. seif.
SAFÉU s. n. v. seif.
SEF s. n. v. seif.
SEIF, seifuri, s. n. Dulap sau lad─â de fier ├«n care se p─âstreaz─â, de obicei ├«ntr-o institu╚Ťie bancar─â, bani, h├órtii ╚Öi obiecte de valoare; cas─â de bani. ÔÖŽ ├Änc─âpere special─â, bine asigurat─â (la arhive sau la biblioteci publice), ├«n care se p─âstreaz─â manuscrise, documente ╚Öi alte obiecte de valoare. [Var.: saf├ę, saf├ęu, sef s. n.] ÔÇô Din engl. safe.
╚śEF, -─é, ╚Öefi, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care conduce o organiza╚Ťie, o institu╚Ťie etc.; conduc─âtor. ÔÖŽ Persoan─â superioar─â ├«n grad sau ├«n func╚Ťie altei persoane, considerat─â ├«n raport cu aceasta; superior. ÔŚŐ ╚śef de orchestr─â = dirijor. ÔÖŽ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adreseaz─â unei persoane (socotit─â egal─â sau inferioar─â). 2. (├Än sintagma) ╚śef de lucr─âri = grad didactic ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├óntul superior ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi tehnic, intermediar ├«ntre cel de asistent ╚Öi cel de conferen╚Ťiar; lector; persoan─â care are acest grad. ÔÇô Din fr. chef.
SAFÉ s. n. v. seif.
SAFÉU s. n. v. seif.
SEF s. n. v. seif.
S├ëIF, seifuri, s. n. Dulap sau lad─â de fier ├«n care se p─âstreaz─â, de obicei ├«ntr-o institu╚Ťie bancar─â, bani, h├órtii ╚Öi obiecte de valoare; cas─â de bani. ÔÖŽ ├Änc─âpere special─â, bine asigurat─â (la arhive sau la biblioteci publice), ├«n care se p─âstreaz─â manuscrise, documente ╚Öi alte obiecte de valoare. [Var.: saf├ę, saf├ęu, sef s. n.] ÔÇô Din engl. safe.
╚śEF, -─é, ╚Öefi, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care conduce o organiza╚Ťie, o institu╚Ťie etc.; conduc─âtor. ÔÖŽ Persoan─â superioar─â ├«n grad sau ├«n func╚Ťie altei persoane, considerat─â ├«n raport cu aceasta; superior. ÔŚŐ ╚śef de orchestr─â = dirijor. ÔÖŽ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adreseaz─â unei persoane (socotit─â egal─â sau inferioar─â). 2. (├Än sintagma) ╚śef de lucr─âri = grad didactic ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├óntul superior ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi tehnic, intermediar ├«ntre cel de asistent ╚Öi cel de conferen╚Ťiar; lector; persoan─â care are acest grad. ÔÇô Din fr. chef.
SAFÉ s. n. v. seif.
SAFÉU s. n. v. seif.
SEF s. n. v. seif.
SEIF, seifuri, s. n. Dulap sau lad─â de fier ├«n care se p─âstreaz─â (de obicei ├«ntr-o institu╚Ťie bancar─â) bani, h├«rtii ╚Öi obiecte de valoare; cas─â de bani. (Atestat ├«n forma sef) Filioreanu asfixiase cu depozite sefurile unei b─ânci bine garantate. BASSARABESCU, S. N. 176. ÔÖŽ ├Änc─âpere special─â (la arhive, biblioteci publice) ├«n care se p─âstreaz─â manuscrise, documente ╚Öi alte obiecte de valoare. ÔÇô Variante: sef (sub influen╚Ťa ortografiei engleze ╚Öi franceze), saf├ęu, saf├ę s. n.
╚śEF, -─é, ╚Öefi, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care conduce o institu╚Ťie, o organiza╚Ťie, o armat─â etc. Caporalul Florea Costea era ╚Öeful vagonului ├«n care c─âl─âtorea Mitrea. SADOVEANU, M. C. 82. Era acum cu adev─ârat ╚Öeful familiei. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. Tat─âl lui, mare mo╚Öier, fusese ├«n jude╚Ť ╚Öeful partidului conservator. BUJOR, S. 157. ÔŚŐ Fig. Opinia mea e c─â cu ├«ncetul aceast─â revist─â se va face ╚Öeful ce dorim. GHICA, A. 427. ÔŚŐ ╚śef de cabinet v. cabinet. ╚śef de post = comandant al unui post de poli╚Ťie, de jandarmi, de gr─âniceri etc. A doua zi diminea╚Ťa, Costandin veni iar─â╚Öi, ├«mpreun─â cu ╚Öeful de post, ├«ntors de la Olteni╚Ťa. DUMITRIU, N. 244. Batista, inelul sau tabacherea unui ╚Öef de post. s├«nt talismanuri pentru santinel─â, care las─â liber─â trecerea b─ârcii f─âr─â control. BART, E. 326. ╚śef de echipaj = persoan─â care conduce echipajul unui vapor. ┬źEchipajul la posturile de plecare┬╗ r─âsun─â vocea ╚Öefului de echipaj. BART, S. M. 14. ╚śef de gar─â (sau al g─ârii) = func╚Ťionar care conduce serviciul ├«ntr-o gar─â. Are chiar vremea s─â vad─â pe ╚Öeful g─ârii l├«ng─â linie. SP. POPESCU, M. G. 29. ╚śef de catedr─â = profesor universitar care are direc╚Ťia activit─â╚Ťii ╚Öi a lucr─ârilor din cadrul unei discipline de studiu ├«ntr-o facultate. ╚śef de birou = func╚Ťionar care conduce lucr─ârile dintr-un birou (av├«nd un grad superior ├«n ierarhia administrativ─â). Proasp─ât primenit ╚Öi ├«mbr─âcat corect ca un ╚Öef de birou luni diminea╚Ťa, se a╚Öeza la masa de scris. C. PETRESCU, C. V. 142. ÔÖŽ Persoan─â superioar─â ├«n grad sau ├«n func╚Ťie altei persoane, considerat─â ├«n raport cu aceasta; mai-mare, superior. Primul om pe care trebuia s─â-l v─âd... era fire╚Öte judec─âtorul, ╚Öeful meu. GALACTION, O. I 93. Ini╚Ťia╚Ťii erau forma╚Ťi ├«n grupuri de c├«te zece, fiecare frate cunosc├«nd numai pe ╚Öeful s─âu imediat. GHICA, S. A. 148. ÔÖŽ (La vocativ) Cuv├«nt cu care cineva se adreseaz─â, familiar, unei persoane, indiferent de gradul ierarhic al acesteia. Alergi cu mine, ╚Öefule, dac─â nu vrei s─â legi m─âgarul la gard. PAS, Z. i 152. Stai, ╚Öefule, ascult─â, c─â acuma vine tea cea mai tare! REBREANU, R. II 24. 2. (Regional, m.) Fiecare dintre st├«lpii de sus╚Ťinere fixa╚Ťi la col╚Ťurile casei sau ├«n pere╚Ťi (╚Öi ├«n care se fixeaz─â u╚Öile ╚Öi ferestrele).
cont├íbil-╚Ö├ęf s. m. (dar contabilul s─âu ╚Öef), pl. cont├íbili-╚Ö├ęfi
insp├ęctor-╚Ö├ęf s. m., pl. insp├ęctori-╚Ö├ęfi
red├íctor-╚Ö├ęf s. m., pl. red├íctori-╚Ö├ęfi
red├íctor-╚Ö├ęf adj├║nct s. m. + adj.
seif [pron. seif] s. n., pl. s├ęifuri
șef s. m., pl. șefi
redáctor-șef s. m., pl. redáctori-șefi
redáctor-șef adjúnct s. m. + adj.
seif s. n., pl. s├ęifuri[1]
șef s. m., pl. șefi
SEIF s. cas─â de bani.[1]
╚śEF s. 1. v. superior. 2. v. conduc─âtor. 3. v. conduc─âtor. 4. (MUZ.) ╚Öef de orchestr─â = dirijor. 5. (MIL.) cap, c─âpetenie, comandant, conduc─âtor, mai-mare, (├«nv. ╚Öi reg.) tist, (Transilv.) bir─âu, (├«nv.) c─âl─âuz, c─âpitan, comandir, nacealnic, pov─â╚Ťuitor, proprietar, tocmitor, v├órhovnic, voievod, (latinism ├«nv.) prepozit. (~ al o╚Ötirii.) 6. v. conduc─âtor.
SAFÉ s.n. v. seif.
SAFÉU s.n. v. seif.
SEF s.n. v. seif.
SEIF s.n. Cas─â de bani. ÔÖŽ ├Änc─âpere bine asigurat─â folosit─â pentru p─âstrarea banilor, a h├órtiilor ╚Öi a obiectelor de valoare. [Pron. seif, var. safe, safeu, sef s.n. / < engl. safe].
╚śEF, -─é s.m. ╚Öi f. Persoan─â care se g─âse╚Öte ├«n fruntea unei institu╚Ťii, a unei organiza╚Ťii, a unei armate etc.; conduc─âtor, cap, c─âpetenie. [< fr. chef].
SEIF s. n. cas─â de bani. ÔŚŐ ├«nc─âpere bine asigurat─â, pentru p─âstrarea banilor, a h├órtiilor ╚Öi a obiectelor de valoare. (< engl. safe)
╚śEF, -─é s. m. f. 1. persoan─â care conduce un colectiv, o institu╚Ťie, o organiza╚Ťie, un compartiment de munc─â etc.; conduc─âtor (II). ÔÖŽ ~ de orchestr─â = dirijor. 2. ~ de lucr─âri = grad didactic ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├óntul superior, ├«ntre asistent ╚Öi conferen╚Ťiar. (< fr. chef)
╚Öef (-fi), s. m. ÔÇô 1. Conduc─âtor, cap. ÔÇô 2. (Arg.) Nene, bade. Fr. chef. ÔÇô Der. ╚Öefie, s. f. (conducere); ╚Öefuleas─â, s. f. (nevast─â de ╚Öef; Arg., femeie, fato!), curios der. cu suf. f. -eas─â, pornind de la forma art. ╚Öeful, sau mai probabil cu l expresiv infix; sub╚Öef, s. m., dup─â fr. sous-chef.
SEIF ~uri n. 1) Dulap sau lad─â special─â ├«n care se p─âstreaz─â bani, h├órtii de valoare, documente, obiecte de pre╚Ť; cas─â. 2) ├Änc─âpere, special amenajat─â, ├«n care se afl─â asemenea dulapuri. [Monosilabic] /<engl. safe[1]
╚śEF ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. 1) Persoan─â care se afl─â la conducere; conduc─âtor; cap. ~ de policlinic─â. 2) Persoan─â aflat─â ├«ntr-un post ├«nalt, luat─â ├«n raport cu altele din subordinea sa; superior. Buc─âtar-~. Medic-~. /<fr. chef
șef s.n. (reg.) astupătoare la horn, care oprește ieșirea căldurii după ce s-a stins focul.
șef m. cel ce e în frunte, cel ce dirijează sau comandă: șeful armatei, șef de biurou, de orchestră (= fr. chef).
*╚Öef m. (fr. chef, d. lat. caput, cap). Cap, c─âpitan, comandant, director, ma─ş-mare: regele e ╚Öefu statulu─ş; ╚Öef de gar─â, de b─şuro┼ş, de orchestr─â. ÔÇô Fam. ╚Öi fem. ╚Öef─â (ca membr─â). V. ajutor.
SEIF s. cas─â de bani.
╚śEF s. 1. superior. (~ul ╚Öi subalternii s─âi.) 2. conduc─âtor, (fam.) ╚Ötab. (~ al unei institu╚Ťii.) 3. conduc─âtor, v─âtaf, (├«nv.) staroste. (~ al breslei cojocarilor.) 4. (MUZ.) ╚Öef de orchestr─â = dirijor. 5. cap, c─âpetenie, comandant, conduc─âtor, mai-mare, (├«nv. ╚Öi reg.) tist, (Transilv.) bir─âu, (├«nv.) c─âl─âuz, c─âpitan, comandir, nacealnic, pov─â╚Ťuitor, proprietar, tocmitor, v├«rhovnic, voievod, (latinism ├«nv.) prepozit. (~ al o╚Ötirii.) 6. conduc─âtor, (rar) diriguitor, (├«nv.) principal. (~ al mi╚Öc─ârii de eliberare.)
bucătar-șef s. m. sg. (tox.) șeful unui laborator clandestin de preparare a drogurilor.
caraliu-șef s. m. sg. ministru de interne.
ceasuÔÇÖ, ╚Öefu! expr. (adol.) (la fotbal) ai atins mingea cu m├óna!; ai f─âcut hen╚Ť!
saf├ę! interj. s-a f─âcut!, e-n regul─â!
╚śEF DE BAND─é caid, capelmaistru, carete, c─âlifar, faraon, jup├ónar, mah─âr, na╚Ö, pa╚Ö─â, regizor, shogun, staroste.
╚ÖefuÔÇÖ s. m. (la vocativ) termen cu care cineva se adreseaz─â unei persoane socotite egal─â sau inferioar─â.

Sef dex online | sinonim

Sef definitie

Intrare: șef
șef admite vocativul substantiv masculin
Intrare: seif
seif substantiv neutru
safe
safeu
sef
Intrare: contabil-șef
contabil-șef admite vocativul substantiv masculin
Intrare: redactor-șef
redactor-șef admite vocativul substantiv masculin
Intrare: inspector-șef
inspector-șef substantiv masculin