seduce definitie

13 definiții pentru seduce

SEDÚCE, sedúc, vb. III. Tranz. 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei sau a unei minore, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi; a corupe. – Din lat. seducere. Cf. fr. séduire.
SEDÚCE, sedúc, vb. III. Tranz. 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi. – Din lat. seducere. Cf. fr. séduire.
SEDÚCE, sedúc, vb. III. Tranz. 1. A încînta, a captiva, a subjuga. Nu înțelege, dar aprobă, sedusă de «manierele» lui Ștefan. SEBASTIAN, T. 123. Ș-orice limbă amuțește, ș-orice suflet e sedus... Gestul lui e o minune, gura lui, rubin și perle. MACEDONSKI, O. I 151. ♦ A atrage, a ispiti, a tenta. Dan zîmbi. Îl seduse o glumă. VLAHUȚĂ, O. A. III 30. 2. A determina pe cineva (prin promisiuni sau perspective ispititoare) să greșească, a-l ademeni la rău, a-l cîștiga pentru o acțiune blamabilă; a corupe. Ținut-au drept aceea dracii sobor, cum ar putea supune și pe cucernicul părinte. Și-a ieșit din sobor așa, că cel mai mișel dintre draci să fie îndatorat a seduce pe sfîntul părinte. RETEGANUL, P. II 65. ♦ (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei. Un june donjuan bucureștean se jura «pe onoare» că a sedus o fată după ce i-a promis s-o ia de nevastă. ALECSANDRI, S. 47.
sedúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sedúc, 1 pl. seducem, 2 pl. seduceți; imper. 2 sg. sedu, neg. nu seduce; part. sedus
sedúce vb. duce
SEDÚCE vb. 1. v. încânta. 2. v. tenta. 3. a ademeni, a momi. (O ~ și apoi o părăsește.) 4. a corupe, a perverti. (A ~ o fată.)
A seduce ≠ a dezgusta, a șoca
SEDÚCE vb. III. tr. 1. A atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.). 2. (Despre bărbați) A ademeni, a amăgi o femeie; (p. ext.) a înșela. ♦ (Jur.) A săvârși o seducție. [P.i. sedúc. / < lat. seducere, cf. fr. séduire].
SEDÚCE vb. tr. 1. a atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare). 2. (despre bărbați) a ademeni o femeie. ◊ (jur.) a săvârși o seducție. (< lat. seducere, după fr. séduire)
A SEDÚCE sedúc tranz. 1) (persoane) A căuta să pună stăpânire pe deplin (prin comportare, exterior, vorbe etc.); a capta prin însușiri deosebite; a cuceri. 2) fig. (despre lucruri, activități etc.) A atrage foarte puternic; a fascina; a captiva. 3) (persoane) A determina la relații sexuale prin promisiuni false; a ademeni; a înșela. 4) A face să ajungă în stare de declin moral; a corupe; a perverti; a declasa; a vicia. /<lat. seducere, fr. séduire
seduce v. 1. a induce în eroare, a amăgi: a seduce marturii; 2. fig. a câștiga printr’o atracțiune irezistibilă: a seduce prin elocvența sa.
*sedúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat se-dúcere. V. duc). Atrag pin farmec: acest orator te seduce pin elocuență. Atrag, amăgesc, înșel, abuzez de.
SEDUCE vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.) 3. a corupe, a perverti. (A ~ o fată.)

seduce dex

Intrare: seduce
seduce verb grupa a III-a conjugarea a X-a