Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru seduc─âtor

SEDUC─éT├ôR, -O├üRE, seduc─âtori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care seduce, incit─â, captiveaz─â prin aspect, prin fel de a fi etc.; (persoan─â) fermec─âtoare, ├«nc├ónt─âtoare. 2. S. m. B─ârbat care abuzeaz─â de buna-credin╚Ť─â a femeilor, ademenindu-le ╚Öi seduc├óndu-le cu promisiuni ├«n╚Öel─âtoare; ademenitor, ├«n╚Öel─âtor. ÔÇô Seduce + suf. -─âtor.
SEDUC─éT├ôR, -O├üRE, seduc─âtori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care seduce, incit─â, captiveaz─â prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoan─â), fermec─âtoare, ├«nc├ónt─âtoare. 2. S. m. B─ârbat care abuzeaz─â de buna credin╚Ť─â a femeilor, ademenindu-le ╚Öi seduc├óndu-le cu promisiuni ├«n╚Öel─âtoare; ademenitor, ├«n╚Öel─âtor. ÔÇô Seduce + suf. -─âtor.
SEDUC─éT├ôR1, seduc─âtori, s. m. B─ârbat care abuzeaz─â de buna-credin╚Ť─â a femeilor, ademenindu-le cu promisiuni ├«n╚Öel─âtoare. Biata mea sor─â... a c─âzut pe m├«na unui vulgar crai, a unui donjuan f─âr─â scrupule, a unui seduc─âtor primejdios. SEBASTIAN, T. 360. ├Äi venea s─â alerge s─â-l prind─â de piept pe mizerabilul seduc─âtor, s─â-l p─âlmuiasc─â, s─â-i desfigureze chipul acela frumos, ├«n╚Öel─âtor, care f─âcuse at├«tea victime nenorocite. BART, E. 217. Urm─âream, precum ╚Ötii, pe so╚Ťia mea ╚Öi pe seduc─âtorul ei. SLAVICI, O. I 385.
SEDUC─éT├ôR2, -O├üRE, seduc─âtori, -oare, adj. 1. Care seduce, ├«nc├«nt─â, captiveaz─â; fermec─âtor, ├«nc├«nt─âtor, captivant. Se credea frumos, seduc─âtor ╚Öi-╚Öi du╚Öm─ânea colegii din teatru. CAMIL PETRESCU, O. II 109. Era b─âiat frumos, vioi ╚Öi seduc─âtor la vorb─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 44. ÔŚŐ (Adverbial) Pe scen─â t├«n─ârul... vorbea seduc─âtor ╚Öi romantic. DUMITRIU. B. F. 162. 2. Care exercit─â o atrac╚Ťie, o tenta╚Ťie (vinovat─â); ademenitor, ispititor. V. corup─âtor.
seducătór adj. m., s. m., pl. seducătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. seducătoáre
seducătór adj. m., s. m., pl. seducătóri; f. sg. și pl. seducătoáre
SEDUC─éT├ôR adj., s. 1. adj. v. ├«nc├ónt─âtor. 2. adj. v. ademenitor. 3. adj. atr─âg─âtor, (pop. ╚Öi fam.) nurliu, (pop. fig.) apetisant, lipicios. (O femeie ~oare.) 4. s., adj. ademenitor, am─âgitor, ├«n╚Öel─âtor, (rar) momitor, (├«nv.) balamut, celuitor, pril─âstitor, prileste╚Ť. (Un ~ de minore.)
Seduc─âtor Ôëá repugnant, repulsiv, resping─âtor, sc├órbos
SEDUC─éT├ôR, -O├üRE adj. (adesea s.) Care seduce; fermec─âtor, ├«nc├ónt─âtor. ÔÖŽ Ademenitor; ├«n╚Öel─âtor. [Cf. fr. s├ęducteur].
SEDUC─éT├ôR, -O├üRE I. adj., s. m. f. (cel) care seduce; fermec─âtor; ├«nc├ónt─âtor, ╚Öarmant. ÔŚŐ ademenitor; ├«n╚Öel─âtor. II. s. m. b─ârbat care s─âv├ór╚Öe╚Öte o seduc╚Ťie. (< seduce + -─âtor)
SEDUCĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care seduce; în stare să seducă. /a seduce + suf. ~ător
SEDUCĂTÓR2 ~i m. Bărbat care seduce. /a seduce + suf. ~ător
seduc─âtor a. care seduce, farmec─â: maniere seduc─âtoare. ÔĽĹ m. cel ce seduce, care induce ├«n eroare.
*seducătór, -oáre adj. Care seduce: maniere seducătoare. Subst. Un seducător.
SEDUC─éTOR adj., s. 1. adj. captivant, cuceritor, desf─ât─âtor, fascinant, fermec─âtor, ├«nc├«nt─âtor, r─âpitor, (rar) subjug─âtor, (fran╚Ťuzism) ╚Öarmant, (├«nv.) desf─âtat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. adj. ademenitor, atr─âg─âtor, ispititor, ├«mbietor, tentant. (O perspectiv─â ~.) 3. adj. atr─âg─âtor, (pop. ╚Öi fam.) nurliu, (pop. fig.) lipicios. (O femeie ~.) 4. s., adj. ademenitor, am─âgitor, ├«n╚Öel─âtor, (rar) momitor, (├«nv.) balamut, celuitor, pril─âstitor, prileste╚Ť. (Un ~ de profesie.)

Seduc─âtor dex online | sinonim

Seduc─âtor definitie

Intrare: seduc─âtor (adj.)
seduc─âtor adjectiv
Intrare: seduc─âtor (s.m.)
seduc─âtor substantiv masculin