SEDIMENTÁ, pers. 3 sedimentează, vb. I. Refl. A se depune în straturi, a forma sedimente; a se lăsa la fund. – Din sediment.

SEDIMENTÁ, pers. 3 sedimentează, vb. I. Refl. A se depune în straturi, a forma sedimente; a se lăsa la fund. – Din sediment.

SEDIMENTÁ, pers. 3 sedimentează, vb. I. Refl. (Despre substanțe aflate în suspensie) A se așeza, a se depune în straturi (ca efect al diferenței de densitate dintre substanța care se depune și lichidul în care aceasta este în suspensie). V. precipita.

!sedimentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se sedimenteáză

sedimentá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. sedimenteáză; ger. sedimentând

SEDIMENTÁ vb. (GEOL.) a se depozita, a se depune. (Calcarul s-a ~.)

SEDIMENTÁ vb. I. refl. A se așeza, a se lăsa la fund, a se depune în strate; a forma sedimente. [P.i. 3 -tează. / < germ. sedimentieren].

SEDIMENTÁ vb. refl. a se depune în straturi; a forma sedimente. (< fr. sédiementer, germ. sedimentieren)

A SE SEDIMENTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre particulele unor substanțe solide) A se depune în straturi; a forma un sediment; a se precipita; a se depozita. /Din sediment

SEDIMENTA vb. (GEOL.) a se depozita, a se depune. (Calcarul s-a ~.)

SEDIMENTÁT adj. v. FLIȘ. (Geol.) Ansamblu de terenuri constituite din conglomerate, gresii, argilă și marnă, sedimentate într-o mare în timpul când fundul acesteia se găsea într-o continuă ridicare spre a deveni un lanț muntos. [DEX ’98]