SEDIMENTÁȚIE, sedimentații, s. f. Sedimentare. – Din fr. sédimentation.

SEDIMENTÁȚIE, sedimentații, s. f. Sedimentare.

sedimentáție (-ți-e) s. f., art. sedimentáția (-ți-a), g.-d. art. sedimentáției; pl. sedimentáții, art. sedimentáțiile (-ți-i-)

sedimentáție s. f. (sil. -ți-e), art. sedimentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. sedimentáției; pl. sedimentáții, art. sedimentáțiile (sil. -ți-i-)

SEDIMENTÁȚIE s. v. depozitare.

SEDIMENTÁȚIE s.f. Sedimentare. [Gen. -iei, var. sedimentațiune s.f. / cf. fr. sédimentation].

SEDIMENTÁȚIE s. f. sedimentare. (< fr. sédimentation)

SEDIMENTÁȚIE ~i f. Procesul de a se sedimenta. /<fr. sédimentation

SEDIMENTAȚIE s. (GEOL.) depozitare, depunere, sedimentare. (Proces de ~ a calcarului.)