sedițiune definitie

12 definiții pentru sedițiune

SEDIȚIÚNE, sedițiuni, s. f. (Livr.) Răzvrătire, revoltă, răscoală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. sédition, lat. seditio, -onis.
SEDIȚIÚNE, sedițiuni, s. f. (Livr.) Răzvrătire, revoltă, răscoală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. sédition, lat. seditio, -onis.
SEDIȚIÚNE, sedițiuni, s. f. (Rar) Răzvrătire, revoltă, răscoală.
sedițiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. sedițiúnii; pl. sedițiúni
sedițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. sedițiúnii; pl. sedițiúni
SEDIȚIÚNE s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
SEDIȚIÚNE s.f. (Liv.) Revoltă, răzvrătire, răscoală. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. sédition, lat. seditio].
SEDIȚIÚNE s. f. revoltă, răzvrătire, răscoală. (< fr. sédition, lat. seditio)
SEDIȚIÚNE ~i f. livr. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; răzvrătire; revoltă; rebeliune; răscoală. /<fr. sédition
sedițiune f. răscoală populară, revoltă încontra puterii stabilite.
*sedițiúne f. (lat, sed-ilio, -itionis, d. sed-, la o parte, și ire, itum, a merge, V. suĭ). Răscoală, revoltă: sedițiunile fură numeroase la Bizanțiŭ.
sedițiune s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.

sedițiune dex

Intrare: sedițiune
sedițiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-