sedițios definitie

14 definiții pentru sedițios

SEDIȚIÓS, -OASĂ, sedițioși, -oase, adj. (Livr.) Care se revoltă împotriva unei autorități, care îndeamnă la răzvrătire, înclinat către răzvrătire, de răzvrătire. Strigăte sedițioase. [Pr.: -ți-os] – Din fr. seditieux, lat. seditiosus.
SEDIȚIÓS, -OÁSĂ, sedițioși, -oase, adj. (Livr.) Care se revoltă împotriva unei autorități, care îndeamnă la răzvrătire, înclinat către răzvrătire, de răzvrătire. Strigăte sedițioase. [Pr.: -ți-os] – Din fr. séditieux, lat. seditiosus.
SEDIȚIÓS, -OÁSĂ, sedițioși, -oase, adj. De răzvrătire, care îndeamnă la răzvrătire. Strigăte sedițioase.
sedițiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. sedițióși; f. sedițioásă, pl. sedițioáse
sedițiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. sedițióși; f. sg. sedițioásă, pl. sedițioáse
SEDIȚIÓS adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
SEDIȚIÓS s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.
SEDIȚIÓS, -OÁSĂ adj. Care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. ♦ Răzvrătit. [Pron. -ți-os. / cf. fr. séditieux, lat. seditiosus].
SEDIȚIÓS, -OÁSĂ adj. care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. (< fr. séditieux, lat. seditiosus)
SEDIȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) livr. Care îndeamnă la sedițiune. [Sil. -ți-os] /<fr. séditieux
sedițios a. 1. care ia parte la o sedițiune; 2. care împinge la sedițiune: strigăte sedițioase.
*sedițiós, -oásă adj. (lat. seditiosus). Doritor de sedițiune, îndemnător la sedițiune. Adv. În mod sedițios.
sedițios adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.
sedițios s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.

sedițios dex

Intrare: sedițios
sedițios adjectiv
  • silabisire: -ți-os