SEDENTÁR, -Ă, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Căruia nu-i place să umble, să facă mișcare, care stă mai mult acasă; (despre îndeletnicirile oamenilor) care se desfășoară într-un spațiu închis; care nu necesită mișcare, lipsit de mișcare. ♦ (Despre populații) Stabil. ◊ Parte sedentară = parte a unităților militare care rămâne în garnizoană în timp de război, având misiunea de a completa efectivele părții operative, de a îngriji bunurile rămase în cazarmă etc. Păsări sedentare = păsări care nu migrează în timpul iernii. Animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar în galerii pe care și le fac singure. – Din fr. sédentaire, lat. sedentarius.

SEDENTÁR, -Ă, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Căruia nu-i place să umble, să facă mișcare, care stă mai mult acasă; (despre îndeletnicirile oamenilor) care se desfășoară într-un spațiu închis; care nu necesită mișcare, lipsit de mișcare. ♦ (Despre populații) Stabil. ◊ Parte sedentară = parte a unităților militare care rămâne în garnizoană în timp de război, având misiunea de a completa efectivele părții operative, de a îngriji bunurile rămase în cazarmă etc. Păsări sedentare = păsări care nu migrează în timpul iernii. Animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar în galerii pe care și le fac singure. – Din fr. sédentaire, lat. sedentarius.

SEDENTÁR, -Ă, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Care se deplasează cu greu de acasă, căruia nu-i place să umble, să facă mișcare în aer liber; (despre îndeletnicirile oamenilor) care se desfășoară într-un spațiu închis, nu necesită mișcare sau deplasare pe teren. ♦ (Despre populații) Stabil, statornicit într-un loc. Triburi nomade și sedentare. ◊ Păsări sedentare = păsări care nu emigrează în timpul iernii. (În opoziție cu parte activă) Parte sedentară = trupe rămase în garnizoană în timp de război. E vorba să se trimită un ofițer ca să aducă un transport de la partea sedentară. CAMIL PETRESCU, U. N. 381.

sedentár adj. m., pl. sedentári; f. sedentáră, pl. sedentáre

sedentár adj. m., pl. sedentári; f. sg. sedentáră, pl. sedentáre

SEDENTÁR adj. 1. (înv.) șezător. (Viață ~.) 2. v. stabil.

Sedentar ≠ migrator, nomad, transhumant

SEDENTÁR, -Ă adj. (Despre oameni) Care șade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se face, se exercită șezând; lipsit de mișcare. ♦ (Despre populații) Stabil; nemigrator, fixat de un loc stabil. [Cf. fr. sédentaire, lat. sedentarius < sedare – a fi așezat].

SEDENTÁR, -Ă adj. (despre oameni) care șade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se exercită șezând; lipsit de mișcare. ♦ parte ~ă = parte a unităților militare care nu participă la război, având atribuții administrative. ◊ (despre populații) stabil; nemigrator. (< fr. sédentaire, lat. sedentarius)

SEDENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care obișnuiește să stea mai mult timp într-un loc; care stă mai mult acasă. 2) (despre ocupații) Care se exercită fără deplasări. 3) (despre populații, popoare) Care trăiește permanent în același loc; cu trai stabil. ◊ Păsări ~e păsări care nu migrează în timpul iernii. /<fr. sédontaire, lat. sedentarius

sedentar a. 1. care șade în casă, care iese puțin: vieață, profesiune sedentară; 2. fixat întrún loc: trupe sedentare.

*sedentár, -ă adj. (lat. sedentarius, d. sédens, -éntis, care șade, sédire,a ședea. V. sediŭ). Care șade (pe scaun) mult timp: croitoriĭ, cizmariĭ, scriitoriĭ duc o vĭață sedentară. Care ĭese rar din casă: bătrîniĭ îs sedentarĭ. Care rămîne loculuĭ în cazarmă, vorbind de trupe: partea sedentară a unuĭ regiment plecat la războĭ. Adv. În mod sedentar: a trăĭ sedentar.

SEDENTAR adj. 1. (înv.) șezător. (Viață ~.) 2. fixat, stabil, statornic, (înv.) așezător, stătător. (Populație ~.)