sedativ definitie

14 definiții pentru sedativ

SEDATÍV, -Ă, sedativi, -e, adj., s. n. (Medicament) care produce o liniștire a stărilor de excitație psihică sau motorie, care calmează durerile; calmant. – Din fr. sédatif.
SEDATÍV, -Ă, sedativi, -e, adj., s. n. (Medicament) care produce o liniștire a stărilor de excitație psihică sau motorie, care calmează durerile; calmant. – Din fr. sédatif.
SEDATÍV, -Ă, sedativi, -e, adj. Care alină durerea. ♦ (Substantivat, n.) Medicament care calmează durerea.
sedatív1 adj. m., pl. sedatívi; f. sedatívă, pl. sedatíve
sedatív2 s. n., pl. sedatíve
sedatív adj. m., pl. sedatívi; f. sg. sedatívă, pl. sedatíve
sedatív s. n., pl. sedatíve
SEDATÍV s., adj. v. calmant.
SEDATÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care calmează durerile; calmant. [< fr. sédatif, cf. lat. sedare – a calma].
SEDATÍV adj., s. n. (medicament) calmant. (< fr. sédatif)
SEDATÍV ~e n. și adjectival Medicament care are proprietatea de a calma durerea sau excitațiile psihice; calmant; analgezic. /<fr. sédatif
sedativ a. care alină durerea: apă sedativă. ║ n. un sedativ.
*sedatív, -ă adj. (mlat. sedativus, d. lat. sedare, sedátum, a liniști. V. re-zedă). Alinător, liniștitor de durere: apă sedativă pentru dințĭ. S. n., pl. e. Medicament potolitor.
SEDATIV s., adj. (FARM.) calmant, lenitiv. (Antinevralgicul este un ~.)

sedativ dex

Intrare: sedativ
sedativ adjectiv substantiv neutru