Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
SECÁRE, secări, s. f. Acțiunea de a seca și rezultatul ei. Secarea mlaștinilor. – V. seca.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
SECÁRE, secări, s. f. Acțiunea de a seca și rezultatul ei. Secarea mlaștinilor. – V. seca.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
SECÁRE, secări, s. f. Acțiunea de a seca și rezultatul ei. Secarea mlaștinilor.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
secáre s. f., g.-d. art. secắrii; pl. secắri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
secáre s. f., g.-d. art. secării; pl. secări
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
SECÁRE s. 1. uscare. (~ pârâului.) 2. v. asanare.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
secărí, secărésc, vb. IV (reg.; despre lanurile de grâu) 1. a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secărăți. 2. a umple de secară, a face pestriț cu secară.
secare f. acțiunea de a seca: secarea bălților.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
secáre f. Acțiunea de a seca.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
SECARE s. 1. uscare. (~ pîrîului.) 2. asanare, desecare, (rar) asecare. (~ unor terenuri băltoase.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Secări dex online | sinonim
Secări definitie
Intrare: secare
secare substantiv feminin
Intrare: secări
secări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
