secure definitie

11 definiții pentru secure

SECÚRE, securi, s. f. Unealtă formată dintr-un corp de oțel cu tăiș și un ochi în care se fixează o coadă de lemn, folosită pentru doborârea arborilor, la scurtatul sau despicatul lemnelor, la cioplit și (în trecut) ca armă de luptă. – Lat. securis.
SECÚRE, securi, s. f. Unealtă formată dintr-un corp de oțel cu tăiș și un ochi în care se fixează o coadă de lemn, folosită pentru doborârea arborilor, la scurtatul sau despicatul lemnelor, la cioplit și (în trecut) ca armă de luptă. – Lat. securis.
SECÚRE, securi, s. f. Unealtă asemănătoare cu toporul, dar cu muchia mai mare decît a acestuia și puțin arcuită; se folosește pentru doborîtul lemnelor în pădure și pentru despicatul lor. Din ulicioară vin doi mineri cu securea pe spate. DAVIDOGLU, M. 17. Nu se auzea țipenie și nici răsunet de secure în adîncuri. C. PETRESCU, S. 215. Am găsit și secure și frînghie și sfredel și tot ce-mi trebuie. CREANGĂ, P. 134. ◊ Expr. Cît ai arunca cu securea = la o distanță mică, foarte aproape. ♦ Instrument de execuție folosit mai ales în trecut. Făcîndu-și cruce, puse capul pe trunchiul pregătit, lîngă care sta călăul. Securea căzu. NEGRUZZI, S. I 109. ◊ (În contexte figurate) Dacă n-ar fi astăzi securea de călău Ce are să-mi scurteze viața-n astă lume... MACEDONSKI, O. I 252.
secúre s. f., g.-d. art. secúrii; pl. secúri
secúre s. f., g.-d. art. secúrii; pl. secúri
SECÚRE s. satâr. (~ călăului.)
secúre (-ri), s. f. – Topor. – Vr. înv. săcure. Mr., istr. secure, megl. sicuri. Lat. secūris (Diez, II, 66; Pușcariu 1494; REW 7775), cf. vegl. scor, it. scure, sp. sgur, port. segure. Din dim. securice provine mag. szekerce (Candrea, Elemente, 404); ngr. τσεϰούρι pare și el de origine rom.
SECÚRE ~i f. 1) Unealtă asemănătoare toporului, dar cu muchie mai mare, folosită pentru doborârea copacilor și pentru despicatul lemnelor. 2) (în evul mediu) Armă de luptă. [G.-D. securii] /<lat. securis
secure f. 1. unealtă de oțel, în formă de ic sau pană, cu care se taie lemne și se doboară arborii de pădure.; 2. instrument de execuțiune a criminalilor: a lovi cu securea. [Lat. SECURIS].
*secúre f. (lat. secúris, topor, secure, d. secare, a tăĭa; it. scure, sp. segur, pg. segura. D. rom. vine ngr. tsekúri, tsikúri, vsl. sĭekira, sîrb. sekira [dim. sekirica, sekirce], ung. szekerce). Vechĭ și Olt. Topor. Azĭ. Topor maĭ mic (de făcut surcele ș.a.).- Vechĭ și Mold. pop. săcure, Munt. secúră, pl. ĭ. – Dim. securică, pl. -rele, și securice. V. baltag.
SECURE s. satîr. (~ călăului.)

secure dex

Intrare: secure
secure substantiv feminin