Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru secure

SEC├ÜRE, securi, s. f. Unealt─â format─â dintr-un corp de o╚Ťel cu t─âi╚Ö ╚Öi un ochi ├«n care se fixeaz─â o coad─â de lemn, folosit─â pentru dobor├órea arborilor, la scurtatul sau despicatul lemnelor, la cioplit ╚Öi (├«n trecut) ca arm─â de lupt─â. ÔÇô Lat. securis.
SEC├ÜRE, securi, s. f. Unealt─â format─â dintr-un corp de o╚Ťel cu t─âi╚Ö ╚Öi un ochi ├«n care se fixeaz─â o coad─â de lemn, folosit─â pentru dobor├órea arborilor, la scurtatul sau despicatul lemnelor, la cioplit ╚Öi (├«n trecut) ca arm─â de lupt─â. ÔÇô Lat. securis.
SEC├ÜRE, securi, s. f. Unealt─â asem─ân─âtoare cu toporul, dar cu muchia mai mare dec├«t a acestuia ╚Öi pu╚Ťin arcuit─â; se folose╚Öte pentru dobor├«tul lemnelor ├«n p─âdure ╚Öi pentru despicatul lor. Din ulicioar─â vin doi mineri cu securea pe spate. DAVIDOGLU, M. 17. Nu se auzea ╚Ťipenie ╚Öi nici r─âsunet de secure ├«n ad├«ncuri. C. PETRESCU, S. 215. Am g─âsit ╚Öi secure ╚Öi fr├«nghie ╚Öi sfredel ╚Öi tot ce-mi trebuie. CREANG─é, P. 134. ÔŚŐ Expr. C├«t ai arunca cu securea = la o distan╚Ť─â mic─â, foarte aproape. ÔÖŽ Instrument de execu╚Ťie folosit mai ales ├«n trecut. F─âc├«ndu-╚Öi cruce, puse capul pe trunchiul preg─âtit, l├«ng─â care sta c─âl─âul. Securea c─âzu. NEGRUZZI, S. I 109. ÔŚŐ (├Än contexte figurate) Dac─â n-ar fi ast─âzi securea de c─âl─âu Ce are s─â-mi scurteze via╚Ťa-n ast─â lume... MACEDONSKI, O. I 252.
sec├║re s. f., g.-d. art. sec├║rii; pl. sec├║ri
sec├║re s. f., g.-d. art. sec├║rii; pl. sec├║ri
SECÚRE s. satâr. (~ călăului.)
sec├║re (-ri), s. f. ÔÇô Topor. ÔÇô Vr. ├«nv. s─âcure. Mr., istr. secure, megl. sicuri. Lat. sec┼źris (Diez, II, 66; Pu╚Öcariu 1494; REW 7775), cf. vegl. scor, it. scure, sp. sgur, port. segure. Din dim. securice provine mag. szekerce (Candrea, Elemente, 404); ngr. ¤ä¤â╬Á¤░╬┐߯╗¤ü╬╣ pare ╚Öi el de origine rom.
SECÚRE ~i f. 1) Unealtă asemănătoare toporului, dar cu muchie mai mare, folosită pentru doborârea copacilor și pentru despicatul lemnelor. 2) (în evul mediu) Armă de luptă. [G.-D. securii] /<lat. securis
secure f. 1. unealt─â de o╚Ťel, ├«n form─â de ic sau pan─â, cu care se taie lemne ╚Öi se doboar─â arborii de p─âdure.; 2. instrument de execu╚Ťiune a criminalilor: a lovi cu securea. [Lat. SECURIS].
*sec├║re f. (lat. sec├║ris, topor, secure, d. secare, a t─â─şa; it. scure, sp. segur, pg. segura. D. rom. vine ngr. tsek├║ri, tsik├║ri, vsl. s─şekira, s├«rb. sekira [dim. sekirica, sekirce], ung. szekerce). Vech─ş ╚Öi Olt. Topor. Az─ş. Topor ma─ş mic (de f─âcut surcele ╚Ö.a.).- Vech─ş ╚Öi Mold. pop. s─âcure, Munt. sec├║r─â, pl. ─ş. ÔÇô Dim. securic─â, pl. -rele, ╚Öi securice. V. baltag.
SECURE s. satîr. (~ călăului.)

Secure dex online | sinonim

Secure definitie

Intrare: secure
secure substantiv feminin