Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru secundar

SECUND├üR1, secundare, s. n. Acul ceasornicului care arat─â secundele. ÔÇô Secund─â + suf. -ar.
SECUND├üR2, -─é, secundari, -e, adj. 1. Care ocup─â locul al doilea (├«n timp) ├«ntr-o succesiune. ÔŚŐ Er─â secundar─â = a doua er─â geologic─â, caracterizat─â prin apari╚Ťia primelor p─âs─âri, a mamiferelor ╚Öi pe╚Ötilor oso╚Öi; era mezozoic─â. (Ie╚Öit din uz) Curs secundar = ciclu ╚Öcolar care urma dup─â ciclul primar. (Ie╚Öit din uz) Profesor secundar = profesor care pred─â ├«n cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat ├«n a doua faz─â, caracterizat prin apari╚Ťia unor erup╚Ťii pe piele. 2. Care se plaseaz─â pe al doilea plan din punct de vedere al importan╚Ťei; de mai mic─â importan╚Ť─â. ÔŚŐ (Gram.) Propozi╚Ťie secundar─â (╚Öi substantivat, f.) = propozi╚Ťie care nu este de sine st─ât─âtoare, depinz├ónd ├«n fraz─â de propozi╚Ťia principal─â (din punctul de vedere al ├«n╚Ťelesului). Medic secundar (╚Öi substantivat, m.) = medic care, ├«n urma unui concurs, este admis s─â lucreze ├«ntr-o clinic─â ├«ntre 3 ╚Öi 5 ani, ├«n vederea specializ─ârii sale. Fenomen secundar = fenomen patologic pu╚Ťin important, care apare ├«n cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice ╚Öi care nu influen╚Ťeaz─â cursul bolii. ÔÇô Din fr. secondaire, lat. secundarius.2
SECUND├üR1, secundare, s. n. Acul ceasornicului care arat─â secundele. ÔÇô Secund─â + suf. -ar.
SECUND├üR2, -─é, secundari, -e, adj. 1. Care ocup─â locul al doilea (├«n timp) ├«ntr-o succesiune. ÔÖŽ Era secundar─â = a doua er─â geologic─â, caracterizat─â prin apari╚Ťia primelor p─âs─âri, mamifere ╚Öi pe╚Öti oso╚Öi; era mezozoic─â. (Ie╚Öit din uz) Curs secundar = ciclu ╚Öcolar care urma dup─â ciclul primar. (Ie╚Öit din uz) Profesor secundar = profesor care pred─â ├«n cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat ├«n a doua faz─â, caracterizat prin apari╚Ťia unor erup╚Ťii pe piele. 2. Care se plaseaz─â pe al doilea plan din punct de vedere al importan╚Ťei; de mai mic─â importan╚Ť─â. ÔŚŐ (Gram.) Propozi╚Ťie secundar─â (╚Öi substantivat, f.) = propozi╚Ťie care nu este de sine st─ât─âtoare, depinz├ónd ├«n fraz─â de propozi╚Ťia principal─â (din punctul de vedere al ├«n╚Ťelesului). Medic secundar (╚Öi substantivat, m.) = medic care, ├«n urma unui concurs, este admis s─â lucreze ├«ntr-o clinic─â ├«ntre 3 ╚Öi 5 ani, ├«n vederea specializ─ârii sale. Fenomen secundar = fenomen patologic pu╚Ťin important, care apare ├«n cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice ╚Öi care nu influen╚Ťeaz─â cursul bolii. ÔÇô Din fr. secondaire, lat. secundarius.
SECUND├üR1, secundare, s. n. Acul ceasornicului care arat─â secundele. ├Äi ascult─â tic─âitul, num─âr├«nd clipele... o dat─â cu s─âriturile m─âsurate ale secundandui. ARDELEANU, D. 56. ÔŚŐ Fig. Un secundar fantastic puncteaz─â ve╚Önicia. CAMIL PETRESCU, V. 62.
SECUND├üR2, -─é, secundari, -e, adj. 1. Care ocup─â al doilea loc ├«ntr-o succesiune. ÔŚŐ Era secundar─â = era mezozoic─â, v. mezozoic. (├Änvechit) Curs secundar = ciclu ╚Öcolar care urma dup─â ciclul primar; ╚Öcoal─â medie. De╚Öi Apostol era silitor, tat─âl hot─âr├« s─â-l trimit─â, pentru cursurile secundare, la liceul din N─âs─âud. REBREANU, P. S. 35. Sifilis secundar = sifilis aflat ├«n a doua faz─â ╚Öi caracterizat prin apari╚Ťia unor erup╚Ťii pe piele. 2. (├Än opozi╚Ťie cu principal) Care se plaseaz─â pe al doilea plan din punctul de vedere al importan╚Ťei. V. accesoriu. Problem─â de ordin secundar. Ôľş P├«n─â acum Ion-vod─â juca un rol secundar ├«n analele rom├«ne ╚Öi forma o lips─â ├«n istoria universal─â. HASDEU, I. V. 213. ÔŚŐ Medic secundar = medic care ocup─â locul al doilea, dup─â medicul primar, ├«ntr-un spital. Fenomen secundar = fenomen patologic pu╚Ťin important, care apare ├«n cursul unei boli ca efect al fenomenelor ei caracteristice ╚Öi care nu influen╚Ťeaz─â cursul bolii. (Fiz.) Raze secundare = raze X care ├«nso╚Ťesc razele primare.
secundár1 adj. m., pl. secundári; f. secundáră, pl. secundáre
secundár2 s. n., pl. secundáre
secundár adj. m., pl. secundári; f. sg. secundáră, pl. secundáre
secundár s. n., pl. secundáre
GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.
SECUND├üR adj. 1. v. mezozoic. 2. v. liceal. 3. v. auxiliar. 4. v. subordonat. 5. colateral, l─âturalnic, marginal, minor, neimportant, ne├«nsemnat, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problem─â ~.) 6. mic, minor, redus. (Problem─â de importan╚Ť─â ~.) 7. v. neesen╚Ťial. 8. episodic, neesen╚Ťial. (Un rol ~ ├«ntr-o pies─â.)
SECUNDÁR adj. v. secund.
Secundar Ôëá central, esen╚Ťial, primar, principal
SECUND├üR, -─é adj. 1. Care nu vine dec├ót ├«n al doilea r├ónd, de importan╚Ť─â mai mic─â; accesoriu. ÔŚŐ Medic secundar (╚Öi s.m.) = medic care, ├«n urma unui concurs este admis s─â se specializeze ├«ntr-o clinic─â; fenomen secundar = fenomen pu╚Ťin important care apare ├«n cursul unei boli. 2. Care urmeaz─â dup─â primul; al doilea. ÔŚŐ (Geol.; ╚Öi s.n.) Era secundar─â = mezozoic; propozi╚Ťie secundar─â = propozi╚Ťie subordonat─â, dependent─â. // s.n. Ac al ceasornicului care indic─â secundele. [Var. secondar, -─â adj. / cf. fr. secondaire, lat. secundarius].
SECUNDÁR1, -Ă s. n. ac al ceasornicului care indică secundele. (< secund + -ar)
SECUND├üR2, -─é adj. 1. ├«n al doilea r├ónd ca importan╚Ť─â, interes etc.; accesoriu. ÔÖŽ ├«nv─â╚Ť─âm├ónt ~ = form─â de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt de al doilea grad, care urmeaz─â celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activit─â╚Ťi economice ├«n care materiile prime sunt transformate ├«n produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, ├«n urma unui concurs, este admis s─â se specializeze ├«ntr-o clinic─â; fenomen ~ = fenomen pu╚Ťin important care apare ├«n cursul unei boli. ÔŚŐ (psih.) cu reac╚Ťii lente, durabile ╚Öi profunde. 2. care urmeaz─â dup─â primul. ÔÖŽ era ~─â = mezozoic; propozi╚Ťie ~─â = propozi╚Ťie subordonat─â. (< fr. secondaire, lat. secundarius)
SECUNDÁR1 ~e n. (la ceasornice) Ac care indică secundele. /secundă + suf. ~ar
SECUND├üR2 ~─â (~i, ~e) 1) Care ocup─â un loc secund; situat pe al doilea loc; colateral. 2) Care este mai pu╚Ťin important; de importan╚Ť─â mai mic─â; marginal. Rol ~. Produs ~. ÔŚŐ (Propozi╚Ťie) ~─â propozi╚Ťie dependent─â de alt─â propozi╚Ťie. /<lat. secundarius, fr. secondaire
secundar a. 1. care vine ├«n al doilea r├ónd, accesoriu; 2. se zice de ├«nv─â╚Ť─âm├óntul intermediar ├«ntre cel primar ╚Öi cel superior; 3. institu╚Ťiunile unde se cap─ât─â acest ├«nv─â╚Ť─âm├ónt: ╚Öcoalele secundare se mai numesc gimnazii, licee, seminarii, externate.
*secund├ír, -─â adj. (lat. secundarius, fr. secondaire). Accesori┼ş, ma─ş pu╚Ťin important, de al doilea r├«nd: importan╚Ť─â secundar─â. ├Änv─â╚Ť─âmintu secundar, ╚Öcoala secundar─â, care e ├«ntre ╚Öcoala primar─â ╚Öi universitate (liceu sa┼ş gimnaziu, seminariu, ╚Öcoala comercial─â, profesional─â ╚Ö.a.). Profesor secundar, profesor de ╚Öcoal─â secundar─â. Med. Care se arat─â dup─â altele, vorbind de semnele boalelor. Geol. Era secundar─â, era caracterizat─â pin mul╚Ťimea reptilelor ╚Öi a amoni╚Ťilor ╚Öi pin apari╚Ťiunea p─âs─ârilor ╚Öi mamiferelor.
secundar adj. v. SECUND.
SECUNDAR adj. 1. (GEOL.) mezozoic. (Era ~.) 2. liceal. (├Änv─â╚Ť─âm├«nt ~.) 3. accesoriu, anex, auxiliar, subsidiar. (Element ~ ├«ntr-un mecanism.) 4. (GRAM.) dependent, subordonat. (Propozi╚Ťie ~.) 5. colateral, l─âturalnic, marginal, minor, neimportant, ne├«nsemnat, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problem─â ~.) 6. mic, redus. (Problem─â de importan╚Ť─â ~.) 7. accidental, neesen╚Ťial. (Un aspect ~.) 8. episodic, neesen╚Ťial. (Un rol ~ ├«ntr-o pies─â.)
SECUNDÁR1 (< secundă) s. n. Acul ceasornicului care indică secundele.
SECUND├üR2, -─é, (< fr.) adj. 1. Care ocup─â locul al doilea ├«ntr-o succesiune, ├«ntr-o ierarhie. ÔŚŐ (GEOL.) Er─â s. = Mezozoic. 2. Care se plaseaz─â pe al doilea plan din punctul de vedere al importan╚Ťei; accesoriu (1). ÔŚŐ Propozi╚Ťie s. (╚Öi subst. f.) ÔŚŐ Propozi╚Ťie subordonat─â dependent─â, ├«n cadrul unei fraze, de propozi╚Ťia principal─â din punctul de vedere al sensului. Medic s. = medic admis s─â se specializeze ├«ntr-o clinic─â, dup─â ce a sus╚Ťinut un concurs. Vegeta╚Ťie s. (asocia╚Ťie vegetal─â s.) = vegeta╚Ťie care apare (dup─â ├«ndep─ârtarea prin ac╚Ťiunea omului a vegeta╚Ťiei ini╚Ťiale) ca urmare a dinamicii proprii a covorului vegetal (f─âr─â a fi sem─ânat─â sau plantat─â de om), reflect├ónd ├«n compozi╚Ťia ei floristic─â influen╚Ťa condi╚Ťiilor locale de mediu. Se men╚Ťine ca atare ca urmare a utiliz─ârii antropice moderate; dac─â utilizarea antropic─â ├«nceteaz─â, tinde s─â evolueze spre tipul de vegeta╚Ťie ini╚Ťial, dac─â presiunea antropic─â este prea mare se degradeaz─â. Asocia╚Ťiile de paji╚Öti folosite ca p─â╚Öuni ╚Öi f├óne╚Ťe ├«n Rom├ónia au ├«n cele mai multe cazuri caracter secundar, fiind formate ├«n urma defri╚Ö─ârii p─âdurii sau a rari╚Ötilor ╚Öi tuf─âri╚Öurilor subalpine. Sin. vegeta╚Ťie seminatural─â.
SECUND├üR, -─é adj. (cf. fr. secondaire, lat. secundaris): ├«n sintagmele func╚Ťie secundar─â, parte de propozi╚Ťie secundar─â, propozi╚Ťie secundar─â, sens secundar ╚Öi vocabular secundar (v.).

Secundar dex online | sinonim

Secundar definitie

Intrare: secundar
secundar adjectiv substantiv neutru