secuime definitie

8 definiții pentru secuime

SECUÍME s. f. Ținut locuit de secui; populația secuiască. – Secui + suf. -ime.
SECUÍME s. f. Ținut locuit de secui; populația secuiască. – Secui + suf. -ime.
SECUÍME s. f. Ținutul locuit de secui în Regiunea Autonomă Maghiară; populația secuiască. (Cu pronunțare regională) Sînt patru luni de cînd am lăsat-o în mijlocul săcuimei. GHICA, A. 633.
secuíme s. f., g.-d. art. secuímii
secuíme s. f., g.-d. art. secuímii
săcuime f. neamul Săcuilor.
Săcuime f. numele unui ținut în partea răsăriteană a Transilvaniei.
secuíme f. Mulțime de Secuĭ. Ținutu Secuilor.

secuime dex

Intrare: secuime
secuime substantiv feminin