SECTÓR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Porțiune dintr-un plan limitată de două drepte concurente și de arcul unei curbe cuprins între cele două drepte; mulțimea punctelor din interiorul unei sfere, situată în interiorul conului având ca bază un cerc mic al sferei, iar ca vârf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de mașină în formă de cerc, de roată (dințată). 2. Fiecare dintre zonele corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafețe; porțiune limitată dintr-o suprafață. ♦ Zonă de acțiune a unei unități militare. ♦ Subîmpărțire administrativă în cadrul unui oraș mai mare. 3. Domeniu sau ramură de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris.

SECTÓR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Porțiune dintr-un plan limitată de două drepte concurente și de arcul unei curbe cuprins între cele două drepte; mulțimea punctelor din interiorul unei sfere, situată în interiorul conului având ca bază un cerc mic al sferei, iar ca vârf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de mașină în formă de cerc, de roată (dințată). 2. Fiecare dintre zonele corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafețe; porțiune limitată dintr-o suprafață. ♦ Zonă de acțiune a unei unități militare. ♦ Subîmpărțire administrativă în cadrul unui oraș mai mare. 3. Domeniu sau ramură de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris.

SECTÓR, sectoare, s. n. 1. (Geom.) Porțiune dintr-un plan, limitată de două raze concurente și de arcul unei curbe cuprins între aceste raze. 2. Fiecare dintre zonele corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafețe; porțiune limitată dintr-o suprafață. Aleele erau zvîntate și soarele tăia sectoare luminoase, proaspete, în toate părțile. CAMIL PETRESCU, U. N. 94. ♦ Zonă de acțiune a unei unități militare, porțiune limitată pe un front de război. Sectorul nostru e aproape, trei kilometri în linie dreaptă, prin pădure. C. PETRESCU, Î. II 16. La vreo treizeci de metri în stînga, începe sectorul căpitanului Cervenco. REBREANU, P. S. 92. ◊ Sector mort = suprafață care nu intră în raza proiectilelor, care este ferită de loviturile acestora. ♦ (Învechit) Subîmpărțire administrativă (mai ales într-un oraș), constituind o unitate administrativă; (astăzi) raion. 3. Compartiment, domeniu sau ramură în cadrul unei activități, al unei instituții etc. Sînt secretar de sector și m-am lăudat mereu cu oamenii mei. DAVIDOGLU, M. 62. Producția, în toate sectoarele, e în plină creștere. STANCU, U.R.S.S. 158.

sectór s. n., pl. sectoáre

sectór s. n., pl. sectoáre

SECTÓR s. 1. v. zonă. 2. parte, porțiune. (Un ~ al pieței era destinat desfacerii brânzeturilor.) 3. cvartal, microraion. (Un ~ într-un oraș.) 4. v. branșă. 5. v. domeniu. 6. arie, compartiment, domeniu, sferă. (~ de aplicare.) 7. cadru, cerc, câmp, domeniu, sferă, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 8. domeniu, resort, serviciu. (În ~ul public s-au făcut mari progrese.)

SECTÓR s.n. 1. (Mat.) Porțiune dintr-un plan mărginită de două raze concurente și de arcul unei curbe cuprins între cele două raze. ♦ Piesă în formă de sector de cerc. 2. Parte, porțiune limitată dintr-o suprafață. ♦ (Mil.) Zona de acțiune a unei unități. 3. Domeniu sau ramură de activitate. ♦ Diviziune, parte, domeniu în cadrul economiei sau al unor unități administrativ-teritoriale. ♦ Sector social-economic = parte a economiei bazată pe o anumită formă de proprietate asupra mijloacelor de producție. [Cf. fr. secteur, rus. sektor, lat. sector < secare – a tăia].

SECTÓR s. n. 1. (mat.) porțiune dintr-un cerc între două raze concurente. ◊ piesă sau organ de mașină în formă de sector de cerc. 2. porțiune limitată dintr-o suprafață. ◊ (mil.) zona de acțiune a unei unități. ◊ porțiune dintr-un drum care intră în raza unei unități de construcție sau de întreținere. 3. domeniu, ramură de activitate. ◊ diviziune, parte, domeniu în cadrul economiei sau al unor unități administrativ-teritoriale. ♦ ~ social-economic = parte a economiei bazată pe o anumită formă de proprietate asupra mijloacelor de producție. (< fr. secteur, lat. sector)

SECTÓR1 ~oáre n. mat. Porțiune dintr-un plan limitat de două raze și de arcul dintre ele. ~ de cerc. /<fr. secteur, lat. sector, germ. Sektor

SECTÓR2 ~oáre n. 1) Subdiviziune administrativ-teritorială într-un oraș. 2) Domeniu de activitate; compartiment. ~ economic. 3) Zonă de acțiune a unei unități militare. /<fr. secteur, lat. sector, germ. Sektor

sector n. 1. Geom. porțiunea cercului coprinsă între două raze și un arc; 2. instrument de astronomie; 3. porțiunea unei fortificațiuni sau a unui teritoriu de sub ordinele unui comandant particular.

*sectór n., pl. oáre (lat. séctor, -óris, d. secare, sectum, a tăĭa). Geom. Partea cuprinsă între două raze și arcu unuĭ cerc. (Suprafața luĭ se află înmulțind lungimea arculuĭ pin jumătatea razeĭ saŭ înmulțind suprafața cerculuĭ pin fracțiunea n/360, n fiind număru de grade ale arculuĭ sectoruluĭ. Acesta e sectoru circular. V. sferic). Porțiune, secțiune de teren pusă supt autoritatea unuĭ ofițer militar saŭ de poliție. Cartier, parte de oraș: sector poștal. Astr. Un instrument de observațiune format dintr’un arc de 20°-30° prevăzut c’o lunetă.

SECTOR s. 1. porțiune, regiune, zonă. (Un ~ bine delimitat.) 2. parte, porțiune. (Un ~ al pieței era destinat desfacerii brînzeturilor.) 3. cvartal, microraion. (Un ~ într-un oraș.) 4. branșă, disciplină, domeniu, ramură, specialitate. (În ce ~ activează?) 5. domeniu, (fig.) teren. (~ artei, ~ științei.) 6. arie, compartiment, domeniu, sferă. (~ de aplicare.) 7. cadru, cerc, cîmp, domeniu, sferă, tărîm, zonă. (~ de preocupări.) 8. domeniu, resort, serviciu. (În ~ public s-au făcut mari progrese.)

SECTÓR (< fr., lat.) s. n. 1. Domeniu sau ramură de activitate. 2. Diviziune, parte, domeniu în cadrul economiei sau al unor unități administrativ-teritoriale. 3. Porțiune limitată dintr-o suprafață. ♦ Subîmpărțire administrativă în cadrul unui oraș mare. 4. (MAT.) S. circular = mulțimea punctelor din interiorul unui cerc, situate între două raze. ♦ (TEHN.) Organ de mașină cu profilul în formă de s. circular. ◊ S. dințat = s. cu dantură de angrenaj la periferie, folosit la transmiterea unei mișcări, prin angrenare cu o roată dințată. 5. (EC.) S. economic = ansamblul activităților economice și sociale din economia națională care au caracteristici comune în ce privește natura și destinația bunurilor produse și serviciilor prestate, organizarea și finanțarea producției, procesele tehnologice etc. În mod convențional, activitățile din economia națională sunt împărțite în: s. primar (industria extractivă, agricultură, pescuit, exploatarea lemnului), s. secundar (industria prelucrătoare, construcțiile) și s. terțiar (transporturi, comerț, turism, alte servicii). 6. S. formal = cuprinde societățile comerciale, reglementate prin lege, instituțiile financiar-bancare și de asigurări, sindicate, partide politice, organizații religioase și alte organizații fără scop lucrativ, reglementate prin lege. S. informal = cuprinde unitățile cu un nivel redus de organizare, cu un capital mic și bazate în principal pe relații de familie (asociațiile familiale și profesiile libere). S. instituțional = cuprinde ansamblul unităților instituționale care au un comportament asemănător în ce privește funcția economică principală și sursa de proveniență a resurselor. S. instituționale sunt: societăți și cvasisocietăți nefinanciare, instituții financiare, societăți de asigurare, administrația privată, administrația publică și menaje (gospodării).

SECTORUL AGRICOL ILFOV v. Ilfov (2).

sector, sectoare s. n. (mil., deț.) porțiune dintr-o incintă sau un teren ce aparține unei unități militare sau unui penitenciar, de curățenia căruia se ocupă un militar sau un deținut desemnat de comandanți sau gardieni.