seciuí, seciuiésc, vb. IV 1. (înv. și reg.; despre copaci sau păduri) a reteza; a prăvăli. 2. (reg.; despre păduri sau lunci) a defrișa pentru culturi. 3. (reg.; despre vreascuri) a îngrămădi.

seciuíre, seciuíri, s.f. (înv. și reg.) retezare, prăvălire (a copacilor din pădure).

secĭuĭésc v.tr. (d. secĭ vsl. sĭešti-seĭkon, a tăĭa). Vechĭ. Azĭ. Trans. Lăzuĭesc. Curăț, un loc tăind copaciĭ. – În est să-.