Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru sechestru

SECH├ëSTRU, sechestre, s. n. (Jur.) 1. M─âsur─â de asigurare a unui lucru cu privire la care exist─â un litigiu, p├ón─â la solu╚Ťionarea acestuia. 2. M─âsur─â de indisponibilizare a unui bun, ├«n vederea execut─ârii silite sau a confisc─ârii lui. [Var.: (├«nv.) secv├ęstru s. n.] ÔÇô Din fr. s├ęquestre, lat. sequester, -tris.
SECVÉSTRU s. n. v. sechestru.
SECH├ëSTRU, sechestre, s. n. M─âsur─â de asigurare ordonat─â de justi╚Ťie sau de fisc ├«n cazul de neplat─â a unei datorii, const├ónd ├«n sigilarea bunurilor debitorului sau ├«n darea lor ├«n p─âstrare unei a treia persoane (p├ón─â la v├ónzarea lor silit─â). ÔÖŽ (Jur.) Procedur─â care const─â ├«n ├«ncredin╚Ťarea ├«n m├óinile unei ter╚Ťe persoane, a unui bun asupra c─âruia exist─â un litigiu, p├ón─â la solu╚Ťionarea litigiului. [Var.: (├«nv.) secv├ęstru s. n.] ÔÇô Din fr. s├ęquestre, lat. sequester, -tris.
SECVÉSTRU s. n. v. sechestru.
SECH├ëSTRU, sechestre, s. n. M─âsur─â de asigurare ordonat─â de justi╚Ťie ├«n cazuri de litigiu b─ânesc ├«ntre dou─â persoane, const├«nd ├«n sigilarea bunurilor debitorului sau ├«n darea lor ├«n p─âstrarea unei a treia persoane, p├«n─â la rezolvarea litigiului. ╚śi dac─â-i pune sechestru ╚Öi-l vinde la daraban─â? C. PETRESCU, C. V. 27. C├«nd ├«╚Öi d─âdu seama c─â este soma╚Ťia pentru sechestru mobilei ╚Öi a efectelor, instinctiv ├«╚Öi ├«ntinse m├«na s─â rup─â h├«rtia. BART, E. 248. ÔÖŽ Procedur─â judec─âtoreasc─â const├«nd ├«n ├«ncredin╚Ťarea ├«n m├«inile unei ter╚Ťe persoane a unui bun asupra c─âruia exist─â un litigiu. ÔÇô Variant─â: secu├ęstru (GHICA, A. 575) s. n.
sech├ęstru s. n., art. sech├ęstrul; pl. sech├ęstre
sech├ęstru s. n., art. sech├ęstrul; pl. sech├ęstre
SECHÉSTRU s. (JUR.) 1. (pop.) zălog, (înv.) zebereală. (I-a pus ~ pe bunuri.) 2. poprire. (~ pe o sumă de bani.)
SECH├ëSTRU s.n. 1. ├Äncredin╚Ťarea (prin hot─âr├óre judec─âtoreasc─â), unei a treia persoane, a unui bun asupra c─âruia exist─â un litigiu. ÔÖŽ M─âsur─â de asigurare ordonat─â de justi╚Ťie sau luat─â de fisc, const├ónd ├«n aplicare de sigiliu sau dare ├«n p─âstrare unei ter╚Ťe persoane a bunurilor unui debitor. 2. Fragment osos r─âmas ├«n ╚Ťesuturi dup─â o fractur─â sau infec╚Ťie a osului. [< fr. s├ęquestre, lat. sequestrum].
SECH├ëSTRU s. n. 1. m─âsur─â de asigurare ordonat─â de organele judiciare sau financiare, const├ónd ├«n aplicarea de sigiliu sau dare ├«n p─âstrare unei ter╚Ťe persoane a bunurilor unui inculpat sau debitor. ÔŚŐ m─âsur─â excep╚Ťional─â de administrare for╚Ťat─â sau de supraveghere adoptat─â de un stat beligerant fa╚Ť─â de un bun al inamicului ├«n vederea conserv─ârii acestuia. ÔŚŐ re╚Ťinere a unei nave de c─âtre un stat, cu privire la care exist─â un litigiu, p├ón─â la solu╚Ťionarea acestuia. 2. fragment osos r─âmas ├«n ╚Ťesuturi dup─â o fractur─â sau infec╚Ťie a osului. ÔŚŐ ╚Ťesut necrozat. (< fr. s├ęquestre, lat. sequestrum)
sech├ęstru (-re), s. n. ÔÇô Sigilarea bunurilor debitorului, confiscare. ÔÇô Mr. sucrestu. Fr. s├ęquestre, ├«n mr. din it. sequestro, cf. tc. sekuestro. ÔÇô Der. sechestra, vb. (a pune sechestru, a confisca), din fr. s├ęquestrer.
SECH├ëSTRU ~e n. jur. M─âsur─â oficial─â destinat─â s─â previn─â ├«nstr─âinarea de c─âtre debitor a bunurilor sale materiale p├ón─â la achitarea unei datorii. [Sil. -ches-tru] /<lat. sequestrum, sequestrer, fr. s├ęquestre
sechestru n. 1. starea unui lucru predat din ordinul justi╚Ťiei la o a treia persoan─â, p├ón─â ce se va judeca cui apar╚Ťine; 2. lucru sechestrat.
sech├ęstru n., pl. (lat. sequestrum). Poprire, punere de st─âp├«nire asupra une─ş aver─ş pentru neplata datorii─ş c─âtre stat sa┼ş pentru c─â la moartea cu─şva, nu sÔÇÖa stabilit ├«nc─â cine o va poseda: a pune sechestru pe mobil─â, a pune mobila supt sechestru. ÔÇô Pop. ╚Öi secfestru ╚Öi sefestru (rus. sekv├ęstr).
SECHESTRU s. (JUR.) 1. (pop.) zălog, (înv.) zebereală. (I-a pus ~ pe bunuri.) 2. poprire. (~ pe o sumă de bani.)

Sechestru dex online | sinonim

Sechestru definitie

Intrare: sechestru
sechestru substantiv neutru
secvestru