Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru secet─â

S├ëCET─é, secete, s. f. Insuficien╚Ť─â a umidit─â╚Ťii solului ╚Öi a atmosferei fa╚Ť─â de valorile minimale necesare cre╚Öterii ╚Öi dezvolt─ârii normale a plantelor (cultivate). ÔÖŽ Vreme, perioad─â caracterizat─â printr-o astfel de insuficien╚Ť─â; vreme uscat─â, secetoas─â. ÔÇô Lat. *siccita (= siccitas).
S├ëCET─é, secete, s. f. Insuficien╚Ť─â a umidit─â╚Ťii solului ╚Öi a atmosferei fa╚Ť─â de valorile minimale necesare cre╚Öterii ╚Öi dezvolt─ârii normale a plantelor (cultivate). ÔÖŽ Vreme, perioad─â caracterizat─â printr-o astfel de insuficien╚Ť─â; vreme uscat─â, secetoas─â. ÔÇô Lat. *siccita (= siccitas).
S├ëCET─é s. f. Lips─â ├«ndelungat─â de precipita╚Ťii atmosferice, av├«nd ca urmare uscarea solului ╚Öi a vegeta╚Ťiei; vreme uscat─â, secetoas─â. Pentru cine munceam noi c├«nd cu seceta aia de acum doi ani? DUMITRIU, N. 224. [T├«rgul] r─âscopt de p├«rjolul secetei care b├«ntuia ╚Ťara de trei s─âpt─âm├«ni. C. PETRESCU, A. R. 6. E secet─â ╚Öi de c─âldur─â Pe c├«mp porumbul se usuc─â. IOSIF, PATR. 47. ÔÖŽ Lips─â de ap─â, usc─âciune. Setil─â sorbea apa de prin b─âl╚Ťi ╚Öi iazuri, de se zb─âteau pe╚Ötii pe uscat ╚Öi ╚Ťipa ╚Öerpele ├«n gura broa╚Ötei de secet─â mare ce era pe acolo. CREANG─é, P. 247. ÔÖŽ Fig. Lips─â de produc╚Ťie ├«ntr-un anumit domeniu. E mare seceta ├«n literatura noastr─â. GHEREA, ST. CR. I 7.
s├ęcet─â s. f., g.-d. art. s├ęcetei; pl. s├ęcete
s├ęcet─â s. f., (perioade secetoase) pl. s├ęcete
SÉCETĂ s. uscăciune, (înv. și pop.) secăciune, (înv. și reg.) neplouare, (înv.) secetate, sete, seteciune. (Era o ~ cumplită.)
S├ëCET─é ~e f. 1) Fenomen care se produce ├«n natur─â ╚Öi care se manifest─â prin lips─â de ploi, prin v├ónturi uscate ╚Öi ar╚Öi╚Ť─â, ce d─âuneaz─â plantelor ╚Öi ├«n special culturilor agricole. 2) Vreme uscat─â; usc─âciune. /<lat. siccitas
secet─â f. 1. lips─â mare de ploaie trebuincioas─â bucatelor c├ómpului: de secet─â au secat ╚Öi f├ónt├ónele; 2. fig. lips─â de sim╚Ťire, de produc╚Ťiune: secet─â de idei. [Lat. SICCITAS].
s├ęcet─â f., pl. e (lat s─şcc─ştas, -t├ítis, secet─â, usc─âciune. E format d. nom., pe c├«nd bun─âtate, s─ân─âtate ├«s formate d. ac. Nu e necesar s─â se derive numa─ş de cit d. vlat. s─şcc─şta, ca -juventa fa╚Ť─â de juventas, tinere╚Ť─â). Usc─âc─şune, mare lips─â de ploa─şe: izvoarele au secat de secet─â. Fig. Lips─â, sterpiciune: secet─â de caractere.
SECETĂ s. uscăciune, (înv. și pop.) secăciune, (înv. și reg.) neplouare, (înv.) secetate, sete, seteciune. (Era o ~ cumplită.)
S├ëCET─é, Gavril (17 A I 149); ÔÇô fam., buc. (C Cos IV) < subst.

Secet─â dex online | sinonim

Secet─â definitie

Intrare: secet─â
secet─â substantiv feminin
Intrare: Secet─â
Secet─â