seceriș definitie

10 definiții pentru seceriș

SECERÍȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de a secera; secerat, seceră (2). ♦ Perioadă de timp în care se seceră. 2. Recoltă (secerată). – Secera + suf. -iș.
SECERÍȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de a secera; secerat, seceră (2). ♦ Perioadă de timp în care se seceră. 2. Recoltă (secerată). – Secera + suf. -iș.
SECERÍȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de a secera; secerat, seceră; timpul în care se execută seceratul. Fețe întunecate, arse de soarele secerișului și muncilor de vară. DUMITRIU, N. 234. Cît a ținut secerișul, Constantin și-a dormit somnul fără vise. GALACTION, O. I 137. 2. Recoltă. Numai banii cîștigați prin muncă ne folosesc; ca și sămînța cea bună care crește și ne dă seceriș. CONTEMPORANUL, II 252. Secerișul te uitai Că-l dau de verde la cai. TEODORESCU, P. P. 486. ◊ Fig. Un bogat seceriș de documente vechi. ODOBESCU, S. I 494.
seceríș s. n., pl. seceríșuri
seceríș s. n., pl. seceríșuri
SECERÍȘ s. (AGRIC.) secerare, secerat, (pop.) seceră, (înv. și reg.) secerătură. (În toiul ~ului.)
SECERÍȘ ~uri n. 1) v. A SECERA. 2) Timpul când se seceră. 3) Recoltă secerată. /a secera + suf. ~iș
seceriș n. 1. ceeace se seceră, culesul grânelor; 2. vremea seceratului.
seceríș n., pl. urĭ (d. a secera). Acțiunea de a secera: secerișu grîuluĭ. Timpu cînd se seceră: la seceriș. Grîne de secerat. V. recoltă.
SECERIȘ s. secerare, secerat, (pop.) seceră, (înv. și reg.) secerătură. (În toiul ~.)

seceriș dex

Intrare: seceriș
seceriș substantiv neutru