secerat definitie

22 definiții pentru secerat

SECERÁ, secer, vb. I. Tranz. A reteza de la baza tulpinii cerealele păioase cu mașina de secerat sau cu secera, pentru a aduna recolta. ♦ Fig. A ucide oameni sau animale dintr-odată și în număr mare. – Lat. pop. sicilare.
SECERÁT s. n. Acțiunea de a secera; seceriș (1), seceră (2). – V. secera.
SECERÁ, sécer, vb. I. Tranz. A reteza de la baza tulpinii cereale păioase cu mașina de secerat sau cu secera, pentru a aduna recolta. ♦ Fig. A ucide oameni sau animale dintr-o dată și în număr mare. – Din lat. pop. sicilare.
SECERÁT, seceraturi, s. n. Acțiunea de a secera; seceriș (1), seceră (2). – V. secera.
SECERÁ, sécer, vb. I. Tranz. (Mai ales cu privire la cereale) A reteza de la rădăcină cu secera sau cu o mașină specială, în vederea recoltării. Dacă n-ați secerat grîu, nu cunoașteți prețul pîinii. STANCU, D. 190. Crezi tu că vom putea noi singuri secera și strînge atîta amar de grîu? CREANGĂ, P. 155. Mîndra seceră secară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 124. ◊ Absol. Aproape e copt grîu. Peste două-trei zile secerăm. DEMETRIUS, V. 100. Le-am dat bani să secere și să lucreze la arman. SADOVEANU, M. C. 21. Seceram în lan, iar plopii Lîngă rîu sunau cîntînd. COȘBUC, P. II 64. ◊ Fig. Unele părți din infanterie erau înarmate cu coase cu care secerau... picioarele cailor inamici. HASDEU, I. V. 77. ♦ Fig. A ucide oameni (în număr mare). Voinicii strîngeau în mîni paloșele, porneau, secerau dușmani, în ciocniri aprige. SADOVEANU, O. I 248. Făt-Frumos îi gonea și-i secera cu pala ca pe buruienele cele rele. ISPIRESCU, L. 157. ◊ Intranz. (Despre moarte, flagele) Se arunca unde era primejdia mai mare, unde secera moartea mai cumplit, fără frică. REBREANU, P. S. 90. [Holera] a început a secera prin Humulești, în dreapta și-n stînga, de se auzea numai chiu și vai în toate părțile. CREANGĂ, A. 14. (Tranz.) Bălcescu fu un adevărat istoric, un adevărat uvrier și artist al nostru; dar vai! moartea îl seceră tocmai atunce cînd crisalida deveni fluture. HASDEU, I. V. X. ♦ (Rar) A obține o recoltă, un seceriș de..., a recolta. Să-mi spui dacă... pot nădăjdui să secer grîne coapte și pline-n spic? COȘBUC, P. II 119. ◊ Fig. Ca marmura de rece Și de albă ți-este fața... Nici o inimă nu seceri. VĂCĂRESCU, P. 130.
SECERÁT s. n. Acțiunea de a secera; operație de recoltare (manuală sau mecanizată) a cerealelor păioase; seceriș, seceră (2).
secerá (a ~) vb., ind. prez. 3 séceră
secerát s. n.
secerá vb., ind. prez. 1 sg. sécer, 3 sg. și pl. séceră
secerát s. n.
SECERÁ vb. v. arunca, azvârli, culca, dărîma, decima, distruge, doborî, întinde, lungi, nimici, potopi, prăbuși, prăpădi, prăvăli, răsturna, sfărâma, trânti, zdrobi, zvânta.
SECERÁT s. v. seceriș.
A SECERÁ sécer tranz. 1) (cereale păioase, iarbă etc.) A reteza de la rădăcină (cu secera, cu cositoarea sau cu combina). ~ grâu. 2) fig. (despre moarte, epidemii, războaie etc.) A ucide în număr mare; a omorî în masă; a cosi; a decima. /<lat. sicilare
SECERÁT n. 1) v. A SECERA. 2) Timpul când se seceră; seceriș. /v. a secera
secerát, -ă, adj. (reg.) în formă de seceră.
secerà v. 1. a tăia cu secerea, a culege grânele: cum vei semăna, așa vei secera; 2. fig. a răpi: moartea seceră pe toți. [Tras din secere].
secerat n. acțiunea de a secera.
sécer, a -á v. tr. (d. secere saŭ vlat. sĭcĭlare). Taĭ cu secerea: a secera grîŭ. Fig. Culeg, mă aleg cu: a secera aplauze. Răpesc, duc din lumea asta: moartea l-a secerat.
secerát n. Acțiunea de a secera, timpu cînd se seceră: pe la secerat.
secera vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CULCA. DĂRÎMA. DECIMA. DISTRUGE. DOBORÎ. ÎNTINDE. LUNGI. NIMICI. POTOPI. PRĂBUȘI. PRĂPĂDI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. SFĂRÎMA. TRÎNTI. ZDROBI. ZVÎNTA.
SECERAT s. secerare, seceriș, (pop.) seceră, (înv. și reg.) secerătură. (În toiul ~.)
SECERÁT, -Ă, secerați, -te, adj. v. SECERA. – [DEX ’98]

secerat dex

Intrare: secera
secera verb grupa I conjugarea I
Intrare: secerat (seceriș)
secerat seceriș substantiv neutru
Intrare: secerat (adj.)
secerat adj. adjectiv