Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru secerătură

SECERĂTÚRĂ, secerături, s. f. Recoltă secerată (sau de secerat). – Secera + suf. -ătură.
SECERĂTÚRĂ, secerături, s. f. Recoltă secerată (sau de secerat). – Secera + suf. -ătură.
SECERĂTÚRĂ, secerături, s. f. Recoltă secerată (sau de secerat).
SECERĂTÚRĂ, secerături, s. f. Recoltă secerată (sau de secerat).
secerătúră s. f., g.-d. art. secerătúrii; pl. secerătúri
secerătúră s. f., g.-d. art. secerătúrii; pl. secerătúri
SECERĂTÚRĂ s. v. miriște, secerare, secerat, seceriș.
secerătură f. mod și timp de secerat: secerătura orzului.
secerătúră f., pl. ĭ. Locu pe unde s’a secerat: pin secerătură. Modu cum se seceră.
secerătu s. v. MIRIȘTE. SECERARE. SECERAT. SECERIȘ.

Secerătură dex online | sinonim

Secerătură definitie

Intrare: secerătură
secerătură substantiv feminin