secerătoare definitie

17 definiții pentru secerătoare

SECERĂTÓR, -OÁRE, secerători, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care seceră. 2. S. f. Mașină agricolă de recoltat care seceră cereale și alte plante agricole. ◊ Secerătoare-legătoare = mașină agricolă de recoltat care seceră și leagă în snopi tulpinile de cereale. Secerătoare-treierătoare = combină. – Secera + suf. -ător.
SECERĂTÓR, -OÁRE, secerători, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care seceră. 2. S. f. Mașină agricolă de recoltat care seceră cereale și alte plante agricole. ◊ Secerătoare-legătoare = mașină agricolă de recoltat care seceră și leagă în snopi tulpinile de cereale. Secerătoare-treierătoare = combină. – Secera + suf. -ător.
SECERĂTOÁRE, secerători, s. f. Mașină cu tracțiune animală sau mecanică cu care se seceră cerealele. S-a oprit sunetul secerătoarei. Toate secerătorile și-au oprit sunetul. Zac cu aripile întinse ca niște mori de vînt, pe zăpușeală, fiare moarte. STANCU, D. 194. Pluguri și secerători... umblau pe lanuri ca niște dihănii cu aripi fantastice. ANGHEL, PR. 82. În depărtare... cîmpul vesel și bogat, străbătut de tot felul de mașini și instrumente: pluguri, grape... secerători. GHICA, S. 537. ◊ Secerătoare-legătoare = mașină care seceră și totodată leagă snopii. Secerătoare-treierătoare = mașină care seceră și totodată treieră recolta din mers; combină.
SECERĂTÓR, -OÁRE, secerători, -oare, s. m. și f. Persoană care seceră. Cum aș voi să fiu mereu Un vînt și eu, în zi cu soare, De-ar fi numai secerătoare O fată pe care o știu eu! COȘBUC, P. I 89. Secerătorii și oamenii de la coasă pășeau împrăștiați și osteniți înspre sat. VLAHUȚĂ, O. A. I 121. Să nu vă supărați cucoane! Nu cumva aveți trebuință de secerători? CREANGĂ, P. 156. ◊ (Adjectival) Fetele secerătoare rîd și cîntă, snopi fac grîul, Murmură-ntre sălcii rîul. COȘBUC, P. I 96. Nevastă secerătoare, Ce seceri vara la soare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 37.
secerătoáre (mașină) s. f., g.-d. art. secerătórii; pl. secerătóri
secerătoáre-legătoáre s. f., g.-d. art. secerătórii-legătóri; pl. secerătóri-legătóri
secerătoáre-treierătoáre s. f., g.-d. art. secerătórii-treierătóri; pl. secerătóri-treierătóri
secerătór adj. m., s. m., pl. secerătóri; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. secerătoáre
secerătoáre (mașină) s. f., g.-d. art. secerătórii; pl. secerătóri
secerătoáre-legătoáre s. f., pl. secerătóri-legătóri
secerătoáre-treierătoáre s. f., pl. secerătóri-treierătóri
secerătór s. m., adj. m., pl. secerătóri; f. sg. secerătoáre, g.-d. art. secerătoárei, pl. secerătoáre
SECERĂTOÁRE ~óri f. Mașină agricolă pentru secerat. ◊ ~-legătoare mașină care seceră și leagă în snopi. /a secera + suf. ~ătoare
SECERĂTÓR ~oáre( ~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care seceră. /a secera + suf. ~tor
secerătoare f. mașină de secerat.
secerător m. cel ce seceră.
secerătór, -oáre s. Cel ce seceră. S. f., pl. orĭ. Mașină de secerat.

secerătoare dex

Intrare: secerător (adj.)
secerător adjectiv
Intrare: secerătoare
secerătoare substantiv feminin
Intrare: secerătoare
secerătoare substantiv feminin
Intrare: secerătoare-legătoare
secerătoare-legătoare substantiv feminin
Intrare: secerătoare-treierătoare
secerătoare-treierătoare substantiv feminin