SECȚIONÁ, secționez, vb. I. Tranz. A face o tăietură, a împărți în secțiuni; a tăia, a divide. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sectionner.

SECȚIONÁ, secționez, vb. I. Tranz. A face o tăietură, a împărți în secțiuni; a tăia, a divide. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sectionner.

SECȚIONÁ, secționez, vb. I. Tranz. A face o secțiune, a tăia, a divide prin secțiuni. Galerii de sute de metri secționează profilul încrustat al muntelui. BOGZA, Ț. 10.

secționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 secționeáză

secționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. secționéz, 3 sg. și pl. secționeáză

SECȚIONÁ vb. v. împărți.

SECȚIONÁ vb. I. tr., refl. A (se) împărți în fragmente, a (se) tăia, a (se) divide. [Pron. -ți-o-. / < fr. sectionner].

SECȚIONÁ vb. tr. a împărți în fragmente, a tăia, a divide. (< fr. sectioner)

A SECȚIONÁ ~éz tranz. 1) (obiecte integrale) A împărți în secțiuni. 2) A despica printr-o secțiune. [Sil. -ți-o-] /<fr. sectionner

secționà v. a divide în secțiuni.

*secționéz v. tr. (fr. sectionner, d. section, secțiune). Despart în sectoare: a secționa o comună.

SECȚIONA vb. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, îmbucătăți, a împărți, a scinda, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.)