secție definitie

12 definiții pentru secție

SÉCȚIE, secții, s. f. 1. Subunitate organizatorică a unei întreprinderi, instituții etc.; sală, atelier, local în care își desfășoară activitatea o astfel de subunitate. ♦ Compartiment cu destinație specială într-un magazin, într-un muzeu etc. 2. Subdiviziune în cadrul administrației sau al poliției unui oraș; locul în care își are sediul această subdiviziune. ◊ Secție de votare = fiecare dintre diviziunile în care se împarte o circumscripție electorală (în raport cu numărul alegătorilor); locul unde votează alegătorii dintr-o asemenea diviziune. – Din rus. sekțiia, fr. section.
SÉCȚIE, secții, s. f. 1. Subunitate organizatorică stabilită pe ramuri de activitate, pe specialități, pe operații etc. în întreprinderi, instituții etc.; sală, atelier, local în care își desfășoară activitatea o astfel de subunitate. ♦ Compartiment cu destinație specială într-un magazin, într-un muzeu etc. 2. Subdiviziune în cadrul administrației sau al poliției unui oraș; local în care își are sediul această subdiviziune. – Din rus. sekțiia, fr. section.
SÉCȚIE, secții, s. f. 1. Unitate organizatorică stabilită pe ramuri de activitate în întreprinderi, fabrici, instituții etc.; sală, local în care își desfășoară activitatea o astfel de unitate. Secția agricolă a Șfatului popular. Secție de notariat. ♦ Compartiment cu destinație specială într-un magazin, într-un muzeu etc.; raion. Una dintre cele mai interesante secții ale Galeriilor Tretiakov este secția... care cuprinde arta rusă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. STANCU, U.R.S.S. 57. 2. Diviziune administrativă în cadrul unui oraș; localul unde sînt instalate birourile unei astfel de unități. V. circumscripție. Secție de miliție. ▭ Cu un alai de lume adunată de pe trei străzi... hoțul a fost dus la secție. PAS, Z. I 9. ◊ Secție de votare = fiecare dintre diviziunile în care se împarte o circumscripție (în raport cu numărul alegătorilor); localul unde se votează. În regiunea Oradea, ținîndu-se seama de numărul cetățenilor, vor funcționa... 391 secții de votare. SCÎNTEIA, 1956, nr. 3775. 3. (Neobișnuit) Fiecare dintre părțile în care se secționează un lucru. N-au să-mi împartă cadavrul meu în secții. MACEDONSKI, O. I 44.
sécție (unitate organizatorică) (-ți-e) s. f., art. sécția (-ți-a), g.-d. art. sécției; pl. sécții, art. sécțiile (-ți-i-)
sécție (subunitate organizatorică) s. f. (sil. -ți-e), art. sécția (sil. -ți-a), g.-d. art. sécției; pl. sécții, art. sécțiile (sil. -ți-i-)
SÉCȚIE s. 1. v. raion. 2. v. circumscripție. 3. v. comisariat. 4. miliție. (A dus hoțul la ~.) 5. v. poliție.
SÉCȚIE s.f. 1. Subdiviziune administrativă a unui oraș. 2. Subdiviziune organizatorică și de muncă, făcută pe ramuri de activitate în întreprinderi, instituții etc. ♦ Compartiment cu destinație specială într-un magazin, într-un muzeu, spital etc.; raion. [Gen. -iei, var. secțiune (4) [în DN] s.f. / < rus. sekțiia, cf. fr. section, lat. sectio].
SÉCȚIE s. f. 1. subunitate organizatorică pe ramuri de activitate în întreprinderi, instituții etc.; (p. ext.) locul acesteia. ◊ compartiment cu destinație specială într-un magazin, muzeu, spital etc.; raion. 2. diviziune admi-nistrativă în cadrul unui oraș. 3. fiecare dintre diviziunile în care se împarte o circumscripție electorală; localul unde se votează. 4. diviziune a unei lucrări, a unei opere literare, științifice, muzicale; (p. ext.) capitol. (< rus. sekțiia, fr. section, lat. sectio)
SÉCȚIE ~i f. 1) Subdiviziune administrativ-organizatorică sau de producție în cadrul unei instituții sau întreprinderi. ~ mecanică. 2) Raion într-un magazin. ~a de încălțăminte. [G.-D. secției; Sil. -ți-e] /<fr. section, lat. sectio, ~onis
secție f. secțiunea unui oraș, comisariat. [Rus. SEKȚIIE (din nemț. Sektion)].
*secțiúne f. (lat. séctio, -ónis, d. secare, sectum, a tăĭa; fr. section. V. di-, re- și vivi-secțiune și secĭ). Despărțire, diviziune (într’o carte, într’o clasificare, într’un oraș, într’un muzeu ș.a.). Tăeĭtură și locu unde s’a tăĭat, profil longitudinal orĭ transversal (reprodus pin desemn orĭ văzut în realitate). Arm. Jumătate de baterie (2 tunurĭ azĭ) saŭ de ploton de infanterie. Geom. Locu de întîlnire a unor liniĭ saŭ suprafețe. Secțiune plană, secțiunea (tăĭerea) uneĭ suprafețe pintr’un plan. Secțiune mică, linie curbă pe care o face tăĭerea unuĭ con pintr’un plan. – Și sécție (rus. sékciĭa), 1. despărțire de oraș, cvartal, coloare; 2. secțiune (post) de politie al uneĭ despărțirĭ de oraș (Munt.): gardistu a dus un hoț la secție. (În Mold. comisie).
SECȚIE s. 1. raion. (~ de jucării într-un magazin.) 2. circă, circumscripție, (înv.) despărțire. (~ de miliție, electorală, sanitară.) 3. comisariat. (A anunțat furtul la ~.) 4. miliție. (A dus hoțul la ~.)

secție dex

Intrare: secție
secție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e