searbăd definitie

17 definiții pentru searbăd

SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Fără gust, nesărat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; leșios. 2. Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic). 3. (Despre oameni) Palid la față; fără vlagă, veștejit. – Et. nec.
SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Fără gust, nesărat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; leșios. 2. Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic). 3. (Despre oameni) Palid la față; fără vlagă, veștejit. – Et. nec.
SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Lipsit de gust; nici dulce, nici acru, nici sărat; fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid. (Fig.) Te îndopai mai departe cu lecturi care-ți cădeau în mînă și care-ți lăsau... un gust searbăd. PAS, Z. I 282. 2. Fig. Neinteresant, plictisitor, monoton, anost. Se cam săturase de atîta buchiseală searbădă. REBREANU, I. 61. Condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcit. ODOBESCU, S. III 159. 3. (Despre oameni) Galben, palid la față; fără vlagă, veștejit. Năluci din vechiul timp desprinse, Știu viața lor că e sfîrșită În zugrăveala învechită, El searbăd, ea cu ruje-aprinse. MACEDONSKI, O. I 190. Toți erau serbezi de beutură. RETEGANUL, P. II 69. A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mînă și searbăd și galben ca turta de ceară. ISPIRESCU, L. 102. ♦ (Despre lumină) Palid, slab, spălăcit. (Atestat în forma sarbed) Adormim întru cetirea... vreunei povești a lui Hoffman ce te umple de fiori, la lumina cea sarbedă a lampei. NEGRUZZI, S. I 77. – Variante: (regional) sárbăd, -ă (CREANGĂ, P. 272, ALECSANDRI, T. 1616), sárbed, -ă adj.
SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. (Despre alimente) Fără gust, fad; (fig.) plicticos, monoton.
seárbăd adj. m., pl. sérbezi; f. seárbădă, pl. sérbede
seárbăd adj. m., pl. sérbezi; f. sg. seárbădă, pl. sérbede
SEÁRBĂD adj. 1. dulceag, fad, insipid, (rar) spelb, (Transilv.) lihod, (Bucov.) lânced. (O mâncare ~.) 2. v. fad. 3. v. inexpresiv.
SEÁRBĂD adj. v. acrit, acru, alterat, anost, banal, bătut, buhăit, descompus, fermentat, galben, împuțit, înăcrit, îngălbenit, monoton, neinteresant, nesărat, pal, palid, placid, plicticos, plictisitor, prins, puhav, slab, spălăcit, stins, stricat, umflat, uniform.
Searbăd ≠ expresiv, gustos
seárbăd (-dă), adj.1. Fără gust, neplăcut, flasc. – 2. Insipid, nesărat, fad. – 3. Palid, decolorat, pricăjit. – Var. sarbăd, s(e)arbed. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. fervĭdus „cald”, deoarece mîncarea se strică sub efectul căldurii, cf. încins. Schimbarea lui f › s nu este normală și pare greu de explicat; poate se datorează unei forme intermediare; *sfearbăd, cu s- expresiv, redus ca în sfii › sii. Ultimul sens este normal, cf. sp. desazonada „flasc” și „indispus”, dar nu este de uz popular și ideea de culoare este și nepotrivită, absolut secundară astfel că e o greșeală de metodă să se caute originea cuvîntului pornind de la această idee. Cu toate astea, așa au încercat să-l explice diferiți cercetători, pornind de la lat. *subalbidus „albicios” (Candrea, Éléments; REW 2934, art. suprimat) sau **exalbidus (Pușcariu 1521; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Iordan, Dift., 153; Rosetti, II, 122). – Der. din lat. *salvidus, de la salvia (Loewe 39) nu este mai ușoară. Legătura cu alb. tharpëd nu este clară: dar trebuie să fie remarcat că th alb. poate reproduce întocmai un f lat. Der. serbezi (var. sărbezi), vb. refl. (a deveni searbăd; a fi indispus), cf. înfierbăza, care se explică tot prin fervĭdus (Capidan, Dacor., III, 758; REW 3265aN); sărbușcă, s. f. (Mold., terci pregătit cu lapte acru).
SEÁRBĂD ~ă (sérbezi, sérbede) 1) (despre alimente) Care este fără gust. 2) (despre persoane) Care nu are vlagă; palid la față. 3) fig. Care plictisește; monoton. /<lat. exalbidus
searbăd (sarbăd) a. 1. palid, slab: e searbăd și suflet nu mai are AL.; 2. acru: vin, lapte searbăd; 3. fig. anost, plicticos: o zi lungă și searbădă. [Vechiu-rom. sealbăd, șalbăd, slab («cu fețele salbede», Neagoe Basarab) = lat. EXALBIDUS].
sárbăd, -ă adj., pl. ezĭ, ede (alb. tharbăt, acru, de unde și olt. harbăd, rudă cu germ. herb, aspru la gust. V. sărbușcă). Care a’nceput să se acrească, să se strice (vorbind de lapte). Fig. Harbăd. Pocit la gură, prezicător de nenorocire: gură sarbădă. Galben, palid (cu fața „acră”): om sarbăd, față sarbădă. Inferior, prost: o copie sarbădă. Anost, plicticos: o zi sarbădă. – Vechĭ sálbed (Neagoe, Învăț. 118). În Munt. searbăd (după seară, seamănă saŭ ca seamă îld. samă), pl. serbezĭ, serbede. V. sărbezesc, cĭumărat.
seárbăd V. sarbăd.
SEARBĂD adj. 1. dulceag, fad, insipid, (rar) spelb, (Transilv.) lihod, (Bucov.) lînced. (O mîncare ~.) 2. fad, leșietic, leșios, sălciu, (înv.) sălcios, sălcos. (Gust ~.) 3. inexpresiv, neexpresiv, spălăcit, șters. (O față ~.)
searbăd adj. v. ACRIT. ACRU. ALTERAT. ANOST. BANAL. BĂTUT. BUHĂIT. DESCOMPUS. FERMENTAT. GALBEN. ÎMPUȚIT. ÎNĂCRIT. ÎNGĂLBENIT. MONOTON. NEINTERESANT. NESĂRAT. PAL. PALID. PLACID. PLICTICOS. PLICTISITOR. PRINS. PUHAV. SLAB. SPĂLĂCIT. STINS. STRICAT. UMFLAT. UNIFORM.
seárbăd, -ă, serbezi, -de, adj. – Fără gust, nesărat, fad; acrișor. – Origine incertă (DER, DEX); et. nes., cf. alb. tharbët (MDA); cuv. autohton (Rosetti, Russu, Brâncuș), cf. alb. tharbët „acid”. Cuv. rom. > magh. szërbëzit.

searbăd dex

Intrare: searbăd
searbăd adjectiv