Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

G─éIN├Ü╚ś─é, g─âinu╚Öe, s. f. 1. Diminutiv al lui g─âin─â. 2. Numele mai multor p─âs─âri s─âlbatice de munte sau de balt─â. ÔŚŐ Compuse: g─âinu╚Ö─â-de-balt─â = pas─âre migratoare acvatic─â, cu penaj negru, cu o pat─â ro╚Öie de piele gola╚Ö─â ├«n frunte ╚Öi cu picioarele verzui (Gallinula chloropus); (Entom.) g─âinu╚Ö─â-de-sear─â = c─âr─âbu╚Ö. 3. (Astron.; art.) Clo╚Öca-cu-Pui. 4. (La pl.) Plant─â veninoas─â cu tulpina lung─â ╚Öi sub╚Ťire, cu flori mici albe, situate ├«n v├órful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 5. Plant─â din familia rozaceelor cu tulpina scurt─â ╚Öi cu flori albe (Pothentilla microutha). [Pr.: g─â-i-. ÔÇô Pl. ╚Öi: g─âinu╚Öi] ÔÇô G─âin─â + suf. -u╚Ö─â.
SE├üR─é, seri, s. f. Parte de la sf├ór╚Öitul zilei, c├ónd ├«ncepe s─â se ├«ntunece; interval de timp cuprins ├«ntre sf├ór╚Öitul zilei ╚Öi momentul c├ónd cineva ├«╚Öi ├«ncheie activitatea, se duce la culcare. ÔŚŐ Loc. adv. De cu sear─â = ├«nc─â din timpul serii precedente; odat─â cu venirea serii, la ├«nceputul serii. C─âtre (sau spre, ├«nspre, pe) sear─â = c├ónd se las─â seara. ÔŚŐ Expr. Bun─â seara! formul─â de salut, la ├«nt├ólnire sau la desp─âr╚Ťire, ├«n timpul serii. A da (cuiva) bun─â seara sau a-╚Öi lua (de la cineva) bun─â seara (sau seara bun─â) = a saluta (pe cineva) ├«n timpul serii. ÔÖŽ (Adverbial; ├«n forma seara) ├Än timpul de la sf├ór╚Öitul zilei, c├ónd ├«ncepe s─â se ├«ntunece; ├«n fiecare zi c├ónd ├«ncepe s─â se ├«ntunece. ÔÇô Lat. sera.
SE├üR─é, seri, s. f. Parte de la sf├ór╚Öitul zilei, c├ónd ├«ncepe s─â se ├«ntunece; interval de timp cuprins ├«ntre sf├ór╚Öitul zilei ╚Öi momentul c├ónd cineva ├«╚Öi ├«ncheie activitatea, se duce la culcare. ÔŚŐ Loc. adv. De cu sear─â = ├«nc─â din timpul serii precedente; o dat─â cu venirea serii, la ├«nceputul serii. C─âtre (sau spre, ├«nspre, pe) sear─â = c├ónd se las─â seara. ÔŚŐ Expr. Bun─â seara! formul─â de salut, la ├«nt├ólnire sau la desp─âr╚Ťire, ├«n timpul serii. A da (cuiva) bun─â seara sau a-╚Öi lua (de la cineva) bun─â seara (sau seara bun─â) = a saluta (pe cineva) ├«n timpul serii. ÔÖŽ (Adverbial; ├«n forma seara) ├«n timpul de la sf├ór╚Öitul zilei, c├ónd ├«ncepe s─â se ├«ntunece; ├«n fiecare zi c├ónd ├«ncepe s─â se ├«ntunece. ÔÇô Lat. sera.
G─éIN├Ü╚ś─é, g─âinu╚Öe, s. f. 1. Diminutiv al lui g─âin─â. De v├«nzare-╚Ťi e g─âinu╚Öa ceea... m─âi b─âiete? ÔÇô De v├«nzare, mo╚Öule. CREANG─é, A. 56. 2. (╚śi ├«n forma g─âinu╚Ö─â-de-alun sau g─âinu╚Ö─â-ro╚Öie sau g─âinu╚Ö─â-de-balt─â) Nume purtat de mai multe p─âs─âri s─âlbatice de munte sau de balt─â. V. ierunc─â. ├Än trestii, m─âc─âiau ╚Öi b─âteau din aripi ra╚Ťele, ╚Ťipau li╚Öi╚Ťele ╚Öi g─âinu╚Öele. SADOVEANU, O. I 410. Toate zbur─âtoarele, m├«ndri p─âuna╚Öi, s─âlb─âtico╚Öi cocori, bufni╚Ťe cobitoare, ╚Öoimi d├«rji, g─âinu╚Öe mo╚Ťate, dumbr─âvence cu aripi verzi... toate picau ca fermecate, c├«nd ie╚Öea el la v├«n─âtoare. ODOBESCU, S. III 180. 3. Nume popular al constela╚Ťiei pleiadelor; clo╚Öca-cu-pui. G─âinu╚Öa clipea din mul╚Ťimea ei de lumini, ├«n timp ce, la r─âs─ârit, verdele ad├«nc al cerului abia prindea a se ├«ng─âlbeni. CAMILAR, TEM. 146. G─âinu╚Öa asfin╚Ťise ori se scufundase ├«n marea t─âl─âzuit─â a cerului. DAN, U. 22. G─âinu╚Öa-i spre asfin╚Ťit, rari╚Ťile de asemine ╚Öi luceaf─ârul-de-ziu─â de-acum trebuie s─â r─âsar─â. CREANG─é, A. 126. 4. (╚śi ├«n forma g─âinu╚Ö─â-de-sear─â) C─âr─âbu╚Ö. G─âinu╚Öele b├«z├«iau zbur├«nd greoaie ╚Öi copilele alergau dup─â ele s─â le prinz─â cu ╚Öor╚Ťul. DELAVRANCEA, S. 266. ÔÇô Pronun╚Ťat: g─â-i-.
SEAR─é, seri, s. f. Partea de la sf├«r╚Öitul zilei, c├«nd ├«ncepe s─â se ├«ntunece; timpul cuprins ├«ntre sf├«r╚Öitul zilei ╚Öi momentul c├«nd cineva ├«╚Öi ├«ncheie activitatea, se duce s─â se culce. V. amurg. ├Äntr-una din seri... numai iat─â ce z─âresc, ├«n dep─ârtare, un sul de raze sc├«nteietoare, care venea ├«nspre d├«n╚Öii. CREANG─é, P. 228. P─âtrunz─â talanga Al serii rece v├«nt, Deasupr─â-mi teiul sf├«nt S─â-╚Öi scuture creanga. EMINESCU, O. I 216. B─âdi╚Ťa cu ╚Öase boi, N-are ce c─âta la noi, Dar b─âdi╚Ťa cel cu-o vac─â Nici o sear─â s─â nu-l treac─â! JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 38. ÔŚŐ (├Än personific─âri) Pe vale prinde seara din ascunzi╚Ö s─â ias─â, P─â╚Öe╚Öte precaut─â fricoas─â de lumin─â. PERPESSiCIUS, S. 29. Seara ├«╚Öi trimite fetele s-adune nori ╚śi s-arunce-ntunecimea-n mun╚Ťi ╚Öi vale. ISAC, O. 116. ÔŚŐ Loc. adv. De cu sear─â = a) ├«nc─â din timpul serii precedente, o dat─â cu venirea serii (precedente). Au plecat din Pite╚Öti dis-de-diminea╚Ť─â, c─âci ├«╚Öi luaser─â r─âmas bun de cu sear─â. CAMIL PEIRESCU, O. I 324. Un r├«nd de oameni pornise de cu sear─â... cu telefoanele militare, cu c─ârucioarele de cablu, la grupul destinat pentru tragere. SANDU-ALDEA, U. P. 127; b) la ├«nceputul serii. De-ar fi lun─â de cu sear─â, M-a╚Ö duce la badea-n ╚Ťear─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 126. C─âtre (sau spre, ├«nspre, pe) sear─â = c├«nd se las─â seara, pe ├«nserate. Am s─â merg mai ├«nspre sear─â, Prin dumbr─âvi, ca mai demult. CO╚śBUC, P. I 49. Cum veni, nici una, nici alta, se prinse l├«ng─â feciorul de ├«mp─ârat ╚Öi numai l├«ng─â d├«nsul juca p├«n─â c─âtre sear─â. ISPIRESCU, L. 185. Vino pe sear─â la noi. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 335. ÔŚŐ Loc. adj. De scar─â. Veni-vor r├«ndunelele din nou la prim─âvar─â... Pe marginea fere╚Ötrii cinta-╚Ťi-vor ele iar─â, Juc├«ndu-se-n amurgul seninului de sear─â. CO╚śBUC, P. II 192. ÔŚŐ (Adverbial, ├«n forma seara) C├«teva zile a plouat. Nici r├«ndunelele nu se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se ├«mpr─â╚Ötia puternic, umed. G├ÄRLEANU, L. 41. Nu l─âsa seara uitat─â Gura mea nes─ârutat─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 107. ÔŚŐ Expr. Bun─â seara (sau seara bun─â), formul─â de salut (la venire sau la plecare). A da cuiva bun─â seara (sau a-╚Öi lua de la cineva bun─â seara sau seara bun─â) = a saluta pe cineva. T├«n─ârul ├«╚Öi lu─â seara bun─â ╚Öi plec─â. POPESCU, B. I 83. ÔÇô Variant─â: (regional) s├ír─â (SADOVEANU, O. V 37, CREANG─é, P. 97, RUSSO, S. 29) s. f.
aláltăieri-seáră (-ieri-) adv.
ástă-seáră (în seara aceasta) adv.
búnă seára (formulă de salut) adj. + s. f. art.
!găinúșă-de-seáră (insectă) (gă-i-) s. f., art. găinúșa-de-seáră, g.-d. art. găinúșei-de-seáră; pl. găinúșe-de-seáră
Luce├íf─ârul / Luce├íf─ârul-Ciob├ínilor / Luce├íf─ârul-de-Se├ír─â / Luce├íf─ârul-de-Z├şu─â (planet─â) (pop.) s. propriu m.
mß║ąine-se├ír─â adv.
*póimâine-seáră adv.
se├ír─â s. f., g.-d. art. s├ęrii; pl. seri
ástă-seáră adv.
de cu seára loc. adv.
de seáră prep. + s. f.
găinúșă-de-seáră (insectă) s. f., art. găinúșa-de-seáră
Luceáfărul-de-Seáră s. pr. m.
se├ír─â s. f., g.-d. art. s├ęrii; pl. seri
ASTĂ-SEÁRĂ adv. deseară, (înv. și reg.) astară. (Să vii ~ pe la noi.)
SEÁRĂ s. v. înserare.
Seara Ôëá diminea╚Ťa, zori
se├ír─â (-├ęri), s. f. ÔÇô Parte a zilei care corespunde cu sf├«r╚Öitul dup─â-amiezii. ÔÇô Var. Mold. sar─â. Mr. sear─â, megl. s─Ľr─â, istr. s─Ľre. Lat. s─Ľra (Diez, I, 379; Pu╚Öcariu 1518; REW 7841), cf. it. sera, prov. seir, fr. soir. ÔÇô Der. asear─â, adv. (├«n timpul serii de ieri), cu -a adverbial (cu ad, dup─â Jarnik, ZRPh., XXVII, 499; cu illa, dup─â Iordan, Arhiva, XXX, 57); desear─â (var. disear─â), adv. (├«n seara de azi); deun─âsear─â, adv. (cealalt─â sear─â); astar─â, adv. (├«nv., ├«n noaptea asta); de ast─â sear─â; iasear─â, adv. (la noapte), ├«n Bucov.; ├«nsera, vb. (a se l─âsa ├«ntunericul, a fi surprins de ├«ntuneric, a ├«nnopta), cf. v. fr. anserir. ÔÇô Der. neol. serat─â, s. f., din it. serata.
SE├üR─é seri f. Interval de timp dintre sf├ór╚Öitul zilei (de c├ónd ├«ncepe s─â se ├«ntunece) ╚Öi ├«nceputul nop╚Ťii. O ~ de prim─âvar─â. ÔŚŐ Spre (sau ├«nspre, c─âtre) ~ pe ├«nserate. De cu ~ a) ├«nc─â ├«n seara zilei trecute; b) de cum s-a ├«nserat. Bun─â ~a (sau ~a bun─â) formul─â de salut folosit─â seara la venire ╚Öi la plecare. [G.-D. serii] /<lat. sera
seară (sară) f. 1. ultima parte a zilei; 2. timpul după apusul soarelui până ce se întunecă bine: bună seară. [Lat. (HORA) SERA].
ia sar─â adv. Nord. Seara asta: am e┼ş chef ├«n ia sar─â (Sadov. VR. 1911, 3, 344 ╚Öi 346). V. en sar─â.
─şen sar─â adv. Mold. sud. Seara asta. V. ia-sar─â.
se├ír─â f., pl. ser─ş (lat. s├¬ra, sear─â, d. s├ęrus, t├«rziu; it. sera, pv. ser, fr. soir). Ultima parte a zile─ş sa┼ş prima a nop╚Ťi─ş: seara or─ş ├«n seara asta (fals ├«n ast─â sear─â, dup─â fr ce soir). Adv. seara, serile: a ie╚Ö─ş la plimbare seara, serile. Buna seara (or─ş bun─â seara or─ş sear─â bun─â), formul─â de salutare la venire or─ş la plecare ├«n timpu seri─ş. De cu sear─â, din timpu seri─ş: a preg─âti lucr─ârile de cu sear─â pe a do┼şa zi. Pe sear─â 1) pe ├«nserate, spre sear─â: vino pe sear─â; 2) pe timpu rezervat seri─ş: s─â am├«n─âm de la ameaz─â pe sear─â. ├Än de sear─â (vech─ş). ├Än est, nord ╚Öi Olt, sar─â, pl. s─âr─ş. V. asear─â, desear─â, astar─â, ─şa-sar─â, ├«en-sar─â.
ASTĂ-SEARĂ adv. deseară, (înv. și reg.) astară. (Să vii ~ pe la noi.)
SEAR─é s. amurg, apus, asfin╚Ťit, ├«nserare, (livr.) crepuscul, (├«nv. ╚Öi pop.) murg, (pop.) ├«nmurgit, sc─âp─âtat, sfin╚Ťit, (reg.) murgit, (prin Mold. ╚Öi Munt.) murgil─â, (├«nv.) sfin╚Ťire. (S-a l─âsat ~.)
SEAR─é. Subst. Sear─â, amurg, amurgit (pop.), murg (├«nv. ╚Öi pop.), murgit (reg.), amurgire, sf├«r╚Öitul zilei, crepuscul, chindie, vecernie; apus, asfin╚Ťit, asfin╚Ťita soarelui (rar), sc─âp─âtat, soare-apune, soare-scap─ât─â; ├«nserare, ├«nserat, c─âderea serii (fig.), ├«ntunecare, ├«nnegurare. Adj. De sear─â, de ├«nserat (rar), din amurg; crepuscular; seral; vesperal (livr.). Vb. A (se) ├«nsera, a se face sear─â, a se l─âsa seara, a se ├«ntuneca, a (se) ├«nnegura, a intrat murga ├«n sat, a da ├«n amurg, a amurgi, a (se) ├«nmurgi (rar), a murgi (├«nv. ╚Öi reg.). Adv. Seara, c─âtre (spre, ├«nspre, pe) sear─â, pe ├«nserate, ├«nserat (├«nv.), ├«n faptul serii, ├«n fapt de sear─â, ├«n amurg, ├«n amurg de sear─â, ├«ntr-amurgul (├«nv.), ├«n (pe la) amurgit, ├«n amurgit (rar). V. timp.
SEARĂ subst. 1. Sară, M. (Bîr II). 2. Decusară (LM; Kog III 14; Isp VI2). 3. Prob. Serea și Serescu act., sau < Serafim (Partea I-a).
la drum de seară expr. (er.) oră prielnică consumării unui act sexual (în cartomancie).
sear─â de zarzavat expr. (prst.) sear─â f─âr─â clien╚Ťi / cu c├ó╚Ötiguri slabe.

Sear─â dex online | sinonim

Sear─â definitie

Intrare: sear─â
sear─â substantiv feminin
Intrare: alalt─âieri-sear─â
alalt─âieri-sear─â adverb
  • silabisire: -ieri-
alalt─âieri
  • silabisire: -ieri
sear─â substantiv feminin
Intrare: mâine-seară
mâine-seară adverb
mâine
sear─â substantiv feminin
Intrare: poimâine-seară
poimâine-seară
poimâine
sear─â substantiv feminin
Intrare: Sear─â
Sear─â
Intrare: găinușă-de-seară
găinușă-de-seară substantiv feminin
Intrare: Luceaf─ârul-de-Sear─â
Luceaf─ârul-de-Sear─â substantiv propriu masculin (numai) singular