SEÁNȚĂ, seanțe, s. f. (Înv.) Ședință. [Pr.: se-an-] – Din fr. séance.

SEÁNȚĂ, seanțe, s. f. (Înv.) Ședință. [Pr.: se-an-] – Din fr. séance.

SEÁNȚĂ, seanțe, s. f. (Învechit) Ședință. După mai multe dezbateri, în seanța de la 2 decembrie, a găsit de cuviință a se ccnstitua într-o societate. GHICA, A. 796. Bine ai face să citești într-una din seanțele Academiei articolul lui Ghica. ALECSANDRI, S. 153. – Pronunțat: se-an-.

seánță (înv.) (se-an-) s. f., g.-d. art. seánței; pl. seánțe

seánță s. f. (sil. se-an-), g.-d. art. seánței; pl. seánțe

SEÁNȚĂ s. v. ședință.

seanță f. ședință: seanța e deschisă AL. (= fr. séance).

seanță s. v. ȘEDINȚĂ.