seanță definitie

8 definiții pentru seanță

SEÁNȚĂ, seanțe, s. f. (Înv.) Ședință. [Pr.: se-an-] – Din fr. séance.
SEÁNȚĂ, seanțe, s. f. (Înv.) Ședință. [Pr.: se-an-] – Din fr. séance.
SEÁNȚĂ, seanțe, s. f. (Învechit) Ședință. După mai multe dezbateri, în seanța de la 2 decembrie, a găsit de cuviință a se ccnstitua într-o societate. GHICA, A. 796. Bine ai face să citești într-una din seanțele Academiei articolul lui Ghica. ALECSANDRI, S. 153. – Pronunțat: se-an-.
seánță (înv.) (se-an-) s. f., g.-d. art. seánței; pl. seánțe
seánță s. f. (sil. se-an-), g.-d. art. seánței; pl. seánțe
SEÁNȚĂ s. v. ședință.
seanță f. ședință: seanța e deschisă AL. (= fr. séance).
seanță s. v. ȘEDINȚĂ.

seanță dex

Intrare: seanță
seanță substantiv feminin
  • silabisire: se-an-