SE pron. refl. 1. (Arată că persoana care face lucrarea este și aceea care o suferă) Se ascunde sub pod.
2. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive eventive) Se îmbolnăvi de ochi.
3. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive reciproce) Se ghiontesc. ♦ (Intră în alcătuirea verbelor reflexive dinamice) S-a luptat cu zmeul.
5. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive pasive și impersonale) Să se dea dispoziții. –
Lat. se. SELÉNIU s. m. Element chimic, metaloid negru-cenușiu care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se utilizează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. [
Var.:
selénium s. n.] – Din
fr. sélénium. SELÉNIUM s. n. v. seleniu. SÍE pron. refl. (Forma accentuată de
dat.,
pers. 3, pentru toate genurile;
înv.) Sieși. –
Lat. sibi. SÍEȘI pron. refl. (Forma accentuată de
dat.,
pers. 3, pentru toate genurile) Lui însuși, ei însăși. [
Pr.: si-eși] –
Sie +
și. SINE pron. refl. (Forma accentuată de
acuz. pers. 3 pentru toate genurile și numerele; uneori întărit prin „însuși”)
1. (Precedat de
prep. „pe” sau,
înv., „pre”, având funcție de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede.
2. (Precedat de prepoziții, are funcție de atribut, de complement indirect sau de complement circumstanțial) Păstrează totul pentru sine însăși. ◊
Expr. De la sine = fără ajutorul sau intervenția cuiva, prin propriile forțe; din proprie inițiativă. (Substantivat) În sinea mea (sau a ta etc.) = în propria conștiință, în gând. –
Lat. se (după mine, tine).
SE pron. refl. 1. (Arată că persoana care face lucrarea este și aceea care o suferă) Se ascunde sub pod.
2. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive eventive) ◊ Se îmbolnăvi de ochi.
3. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive reciproce) Se ghiontesc.
4. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive dinamice) S-a luptat cu zmeul.
5. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive pasive și impersonale) Să se dea dispoziții. – Din
lat. se. SELÉNIU s. m. Element chimic, metaloid negru-cenușiu care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. [
Var.:
selénium s. n.] – Din
fr. sélénium. SELÉNIUM s. n. v. seleniu. SÍE pron. refl. (Forma accentuată de
dat. pers. 3 pentru toate genurile) Lui însuși, ei însăși. –
Lat. sibi. SÍEȘI pron. refl. (Forma accentuată de
dat.,
pers. 3, pentru toate genurile) Lui însuși, ei însăși. [
Pr.: sí-eși] –
Sie + [î]
și. SÍNE pron. refl. (Forma accentuată de
acuz. pers. 3 pentru toate genurile și numerele; uneori întărit prin „însuși”)
1. (Precedat de
prep. „pe” sau
înv. „pre”, având funcție de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede.
2. (Precedat de prepoziții, are funcție de atribut, de complement indirect sau de complement circumstanțial) Păstrează totul pentru sine însăși. ◊
Expr. De la sine = fără ajutorul sau intervenția cuiva, prin propriile forțe; din proprie inițiativă. (Substantivat) În sinea mea (sau a ta etc.) = în propria conștiință, în gând. –
Lat. se (după mine, tine).
SE pron. refl. (Forma neaccentuată de
acuz. pers. 3 pentru toate genurile și numerele)
1. Arată că persoana care face lucrarea este aceea care o și suferă. Se făcu un lup și se ascunse sub pod. ISPIRESCU, L. 13. Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi. EMINESCU, O. I 56. ◊ (Intră în alcătuirea verbelor reflexive eventive) Abia trecură patru luni... și el se bolnăvi de ochi. NEGRUZZI, S. I 54. ◊ (Intră în alcătuirea verbelor reflexive reciproce) Pitiți șoptesc în umbră; Se ghiontesc, rîd pe-nfundate. IOSIF, V. 46. (Una dintre persoanele angajate în acțiune are rol de subiect, iar cealaltă rol de complement introdus prin
prep. «cu») Îi spune toată întîmplarea, după cum se înțelesese cu baba. CREANGĂ, P. 177.
2. Intră în alcătuirea verbelor reflexive dinamice. Din zări un tînăr călător, Sosind pe-acolo, s-a rugat Să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281.
3. Intră în alcătuirea verbelor reflexive pasive și impersonale. Se vede că a avut vro ceartă cu soră-sa. ISPIRESCU, L. 5. Va suferi să se calce astfel jurămintele? NEGRUZZI, S. I 51. Cînd se născu copilul ce s-aștepta să vie. ALEXANDRESCU, M. 4.
SELÉNIU s. m. Metaloid negru-cenușiu, care se găsește în natură în combinație cu sulful.
SÍEȘI pron. refl. (Forma accentuată de
dat. pers. 3 pentru toate genurile) Ce spune marele poet despre bătrînul său prietin se potrivește și sieși. SADOVEANU, E. 57.
SÍNE pron. refl. (Forma accentuată de
acuz. pers. 3 pentru toate genurile și numerele; uneori întărit prin «însuși»)
1. (Precedat de
prep. «pe» sau, învechit, «pre», avînd funcțiune de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede cît îi de frumușel. CREANGĂ, P. 244. Începu a se întreba pre sine ce gînganie bipedă este el pe lume. NEGRUZZI, S. I 202.
2. (Precedat de prepoziții, are funcțiune de atribut, complement indirect sau circumstanțial) În fond nu avea sentimente de dragoste decît pentru sine însăși. REBREANU, R.I 186. S-a uitat lung pe foaia lui înainte de a o iscăli, a zîmbit mulțumit de sine, apoi a iscălit. CARAGIALE, O. II 244. La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă... Cînd pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. EMINESCU, O. I 132. Te strînge-n brațe la sine De rîde inima-n tine! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13. ◊
Expr. De la sine = fără ajutorul nimănui, neîndemnat de nimeni, prin propriile forțe.
A-și reveni în sine v. reveni. ◊ (Învechit și arhaizant, compus cu forma neaccentuată a
pron. refl. «-și», mai rar cu formele neaccentuate ale
pron. pers. «-mi», «-ți» etc.) Doamna Ecaterina Bălușescu, aceea pe care nu pot eu s-o sufăr, aceea care nu se uită niciodată la mine, care privește parcă in sineși, parcă se coboară în sufletu-i măreț, înfășurat intr-o mîndrie de gheață. SADOVEANU, O. V 685. Daca cumva vrei să dormi și nu-ți vine de sineși somnul, apoi pune capul pe pernă și ascultă. ODOBESCU, S. III 44. Noi de sine-ne să facem o despărțire. GHICA, A. 156.
ȘÍE pron. refl. (Forma accentuată de
dat. pers. 3 pentru toate genurile) Și fiindu-și șie dragă cum nu-i este nime-n lume. EMINESCU, O. I 80. – Forme gramaticale: (neaccentuate) și, și-, -și-, -și, își.
seléniu [niu
pron. niu]
s. n.,
art. seléniul;
simb. Se
síe / síeși pr. d. acc.,
neacc. își, și (și l-a cumpărat), și- (și-a cumpărat cartea), -și (cumpărându-și), -și- (cumpărându-și-o)
pr. d. acc. síne pr. ac. acc.,
neacc. se, se- (se-aduce), -se (ducându-se), s- (s-a dus), -s- (dusu-s-a)
și2, și-, -și, -și- v. síeși seléniu s. n. [-niu pron. -niu], art. seléniul; simb. Se síeși pr. d. acc., neacc. își, și, și-, -și, -și- síne pr. ac. acc., neacc. se, se- (se-aduce), -se (ducându-se), s- (s-a dus), -s- (dusu-s-a) SELÉNIU s. seleniu cenușiu v. seleniu metalic; seleniu metalic = seleniu cenușiu. SELÉNIU s.n. Metaloid negru-cenușiu, cu proprietăți chimice asemănătoare cu ale sulfului. [Pron. -niu, var. selenium s.n. / < fr. sélénium].
SELÉNIUM s.n. v.
seleniu. SELÉNIU s. n. metaloid negru-cenușiu, cu proprietăți chimice asemănătoare cu ale sulfului. (< fr. sélénium)
se pron. refl. – Arată că persoana care îndeplinește o acțiune este și aceea care o suferă. –
Var. Munt. să.
Mr. se.
Lat. se (REW 7761), conservat în toate limbile romanice. Ca și în
sp. are și valoare de
pron. nehotărît: se spune =
fr. on dit; șade cum se șade = „șade ca toată lumea”.
síne pron. – El însuși.
Lat. se, modelat ca mine, tine, pentru a evita prezența unui cuvînt monosilabic în poziție tonică,
cf. lat. sese,
sp. consigo. Se folosește ca mine (
pron. pers. de persoana a-III-a, la cazurile prepoziționale;
înv., acuzativ fără
prep.); dar a ajuns să însemne „cuget lăuntric”, sens cu care se folosește ca
s.: în sinea lui < în sine „înlăuntrul său”, în sinea mea „pentru mine” etc.; și, de asemeni, cu posesivul enclitic în sine-mi, în sine-ți, în sineși. În
sec. XIX s-a folosit pentru a traduce
pref. auto-; sineiubire (egoism); sinestătător (autonom) etc. Dintre aceste formații s-au păstrat în limbă numai sinucidere și sinucigaș.
SE pron. refl. (síne, síe, síeși, își, și) 1) (indică persoana care îndeplinește și suferă acțiunea) Se spală pe față. ◊ De la sine fără participarea cuiva. În sinea mea (ta, sa etc.) în conștiința mea (ta, sa etc.). 2) (indică valoarea impersonală sau personal-generalizatoare a acțiunii) Se luminează. Se zice. /<lat. se SELÉNIU n. Metaloid solid negru-cenușiu, asemănător cu sulful, întrebuințat în industria sticlei, la vulcanizarea cauciucului etc. /<fr. sélénium se pr.
1. reflexiv: se laudă;
2. impersonal: se zice. [Lat. SE].
sine pr. servind de complinire:
1. el însuș: se gândi in sine;
2. ființă, fire: a-și veni în sine. [Lat. SE (cu acelaș sufix intensiv ca la mine, tine)].
*seleníu n. (d. vgr. seléne, lună, din cauza asemănăriĭ seleniuluĭ cu teluru, care-șĭ trage numele de la pâmînt [lat. tellus, tellúris)] al căruĭ satelit e luna). Chim. Un corp simplu metalic care seamănă cu sulfu. E neted, negru și sticlos, ĭar cînd te uițĭ la el în zare, e roș. Se găsește amorf și cristalin. Acesta se topește la 217 și ferbe la 700 dînd vaporĭ galbenĭ. Densitatea 4,2 și 4,8 greutatea atomică 78,9. A fost descoperit de Berzelius la 1817. Se extrage din insulele Lipari, Suedia și Bohemia.
síne ac. accentuat al luĭ el (din maĭ vechiu sene, din se, să, ca *me, mă, mine. V.
mine). Vechĭ. Azĭ rar. Pe el, pe ĭa, pe eĭ, pe ele: Rîde dracu, de porumbe negre, și pe sine nu se vede (Prov.). Dușmaniĭ s’aŭ lovit pe sine. In sine, în el, în ĭa, în eĭ, în ele: îșĭ zise, ișĭ ziseră în sine (cugetă, cugetară). În parte, considerat independent: ideĭa în sine. La sine, către el: trase la sine mîncarea. De sine stătător, independent. A-șĭ veni în sine, a-șĭ veni în fire (el, eĭ). De la sine, din îndemnu luĭ saŭ al lor, fără sila nimănuĭ: bou, boiĭ intră în staul de la sine. A-șĭ ĭeși din sine, a fi fără sine, a-șĭ ĭeși din fire, a fi afară din fire (de furie, de frică). A-șĭ veni în sine, a-șĭ veni în fire, în simțirĭ. – În sinea luĭ, în sinele luĭ și chear în sinea mea, in sinele meŭ, locuțiunĭ pline de răŭ gust ale cărturarilor vechĭ și noĭ îld., în gîndu luĭ, în gîndu meŭ saŭ în sine, în mine: el ișĭ zise în sine, eu îmĭ ziseĭ în mine.
COMPOS SUI (lat.) stăpân pe sine – A rămâne în toate împrejurările compos sui. CRESCENTEM SEQUITUR CURA PECUNIAM (lat.) creșterea avuției aduce după sine grija – Horațiu, „Ode”, III, 16, 17. LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO, FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar dacă ambiția este în sine un viciu, deseori ea este un stimulent pentru virtuți – Quintilian, „De institutione oratoria”, 1, 2, 22. RES IPSA LOQUITUR (lat.) lucrul vorbește de la sine – E limpede, e de la sine înțeles. Se, simbol chimic pentru seleniu. SELÉNIU (< fr. {i}; {s} n. pr. Selene „luna”) s. n. Element chimic (Se; nr. at. 34, m. at. 78,96) negru-cenușiu din grupa a VI-a a sistemului periodic. Se găsește în natură în combinație cu sulful. Se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. Descoperit și izolat (1817) de J.J. Berzelius, împreună cu chimistul suedez J.G. Gahn (1745-1818), în reziduurile preparării acidului sulfuric.