SCUZÁBIL, -Ă, scuzabili, -e, adj. Care poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea.- Din it. scusabile. Cf. fr. excusable.

SCUZÁBIL, -Ă, scuzabili, -e, adj. Care poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea. – Din it. scusabile. Cf. fr. excusable.

SCUZÁBIL, -Ă, scuzabili, -e, adj. Care poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea. Chiar jaful pe care... îl face Mavrogheni prin chiar ostașii săi, i se pare scuzabil, în asemenea împrejurări. IORGA, L. II 115.

scuzábil adj. m., pl. scuzábili; f. scuzábilă, pl. scuzábile

scuzábil adj. m., pl. scuzábili; f. sg. scuzábilă, pl. scuzábile

SCUZÁBIL adj. justificabil, motivabil. (Un argument ~.)

Scuzabil ≠ nescuzabil

SCUZÁBIL, -Ă adj. Care poate, care merită a fi scuzat. [Cf. it. scusabile, fr. excusable].

SCUZÁBIL, -Ă adj. care poate, merită a fi scuzat. (< it. scusabile, fr. excusable)

SCUZÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi scuzat; în stare să fie scuzat. /<it. scusabile

scuzabil a. care poate fi scuzat.

*scuzabíl, -ă adj. (it. scusábile, fr. excusable). Care poate fi scuzat: o greșală scuzabilă.

SCUZABIL adj. justificabil, motivabil. (Un argument ~.)