scuturătoare definitie

19 definiții pentru scuturătoare

SCUTURĂTOÁRE, scuturători, s. f. Măturică de pene cu care se scutură praful. – Scutura + suf. -ătoare.
SCUTURĂTÓR, scuturătoare, s. n. 1. Mașină care servește la separarea și la eliminarea impurităților dintr-un material fibros. 2. Batoză care sortează materialul treierat și elimină paiele lungi. – Scutura + suf. -ător.
SCUTURĂTOÁRE, scuturători, s. f. Măturică de pene cu care se scutură praful. – Scutura + suf. -ătoare.
SCUTURĂTÓR, scuturătoare, s. n. 1. Mașină care servește la separarea și la eliminarea impurităților dintr-un material fibros. 2. Batoză care sortează materialul treierat și elimină paiele lungi. – Scutura + suf. -ător.
SCUTURĂTOÁRE, (1, 2) scuturători, (3) scuturătoare, s. f. 1. Cutie în care curg grăunțele din coșul morii și ale cărei mișcări reglează căderea lor între pietre; teica morii. 2. Măturică de pene cu care se scutură praful. Îl pufuiește, pentru colb, cu scuturătoarea făcută din pene. GÎRLEANU, la CADE. 3. (Rar) Scrumieră. Umplea văzduhul de fum, și scuturătoarele de capete de țigări. D. ZAMFIRESCU, R. 130.
SCUTURĂTÓR, scuturătoare, s. n. 1. Mașină care servește la separarea și la eliminarea impurităților dintr-un material alcătuit din fibre textile. 2. Mecanism al unei batoze de cereale, care separă boabele rămase pe paie de pleavă și de corpurile străine ușoare.
scuturătoáre s. f., g.-d. art. scuturătórii; pl. scuturătóri
scuturătór s. n., pl. scuturătoáre
scuturătoáre s. f., g.-d. art. scuturătórii; pl. scuturătóri
scuturătór s. n., pl. scuturătoare
SCUTURĂTOÁRE s. v. scrumieră, sită, teică.
SCUTURĂTÓR s. v. hădărag, titirez.
SCUTURĂTOÁRE ~óri f. 1) Mătură pentru scuturat praful. 2) Teica morii. /a scutura + suf. ~ătoare
SCUTURĂTÓR ~oáre n. 1) Mașină care curăță fibrele textile de impurități. 2) Dispozitiv la o mașină de treierat, care scutură paiele de boabe și le evacuează. /a scutura + suf. ~ător
scuturătoare f. teica morii.
scuturător n. unealtă de scuturat.
scuturătoáre f., pl. orĭ. Unealtă de scuturat (ca împletitura de trestie marină de scuturat covoarele), numită și bătătoare și trapașcă. Dobr. Covătica mișcătoare în care curg grăunțele din coș în ainte de a trece între petrele moriĭ).
scuturătoare s. v. SCRUMIERĂ. SITĂ. TEICĂ.
scuturător s. v. HĂDĂRAG. TITIREZ.

scuturătoare dex

Intrare: scuturătoare
scuturătoare substantiv feminin
Intrare: scuturător
scuturător substantiv neutru