Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru scutur─âtoare

SCUTUR─éTO├üRE, scutur─âtori, s. f. M─âturic─â de pene cu care se scutur─â praful. ÔÇô Scutura + suf. -─âtoare.
SCUTUR─éT├ôR, scutur─âtoare, s. n. 1. Ma╚Öin─â care serve╚Öte la separarea ╚Öi la eliminarea impurit─â╚Ťilor dintr-un material fibros. 2. Batoz─â care sorteaz─â materialul treierat ╚Öi elimin─â paiele lungi. ÔÇô Scutura + suf. -─âtor.
SCUTUR─éTO├üRE, scutur─âtori, s. f. M─âturic─â de pene cu care se scutur─â praful. ÔÇô Scutura + suf. -─âtoare.
SCUTUR─éT├ôR, scutur─âtoare, s. n. 1. Ma╚Öin─â care serve╚Öte la separarea ╚Öi la eliminarea impurit─â╚Ťilor dintr-un material fibros. 2. Batoz─â care sorteaz─â materialul treierat ╚Öi elimin─â paiele lungi. ÔÇô Scutura + suf. -─âtor.
SCUTUR─éTO├üRE, (1, 2) scutur─âtori, (3) scutur─âtoare, s. f. 1. Cutie ├«n care curg gr─âun╚Ťele din co╚Öul morii ╚Öi ale c─ârei mi╚Öc─âri regleaz─â c─âderea lor ├«ntre pietre; teica morii. 2. M─âturic─â de pene cu care se scutur─â praful. ├Äl pufuie╚Öte, pentru colb, cu scutur─âtoarea f─âcut─â din pene. G├ÄRLEANU, la CADE. 3. (Rar) Scrumier─â. Umplea v─âzduhul de fum, ╚Öi scutur─âtoarele de capete de ╚Ťig─âri. D. ZAMFIRESCU, R. 130.
SCUTUR─éT├ôR, scutur─âtoare, s. n. 1. Ma╚Öin─â care serve╚Öte la separarea ╚Öi la eliminarea impurit─â╚Ťilor dintr-un material alc─âtuit din fibre textile. 2. Mecanism al unei batoze de cereale, care separ─â boabele r─âmase pe paie de pleav─â ╚Öi de corpurile str─âine u╚Öoare.
scuturătoáre s. f., g.-d. art. scuturătórii; pl. scuturătóri
scuturătór s. n., pl. scuturătoáre
scuturătoáre s. f., g.-d. art. scuturătórii; pl. scuturătóri
scutur─ât├│r s. n., pl. scutur─âtoare
SCUTURĂTOÁRE s. v. scrumieră, sită, teică.
SCUTURĂTÓR s. v. hădărag, titirez.
SCUTURĂTOÁRE ~óri f. 1) Mătură pentru scuturat praful. 2) Teica morii. /a scutura + suf. ~ătoare
SCUTUR─éT├ôR ~o├íre n. 1) Ma╚Öin─â care cur─â╚Ť─â fibrele textile de impurit─â╚Ťi. 2) Dispozitiv la o ma╚Öin─â de treierat, care scutur─â paiele de boabe ╚Öi le evacueaz─â. /a scutura + suf. ~─âtor
scutur─âtoare f. teica morii.
scutur─âtor n. unealt─â de scuturat.
scutur─âto├íre f., pl. or─ş. Unealt─â de scuturat (ca ├«mpletitura de trestie marin─â de scuturat covoarele), numit─â ╚Öi b─ât─âtoare ╚Öi trapa╚Öc─â. Dobr. Cov─âtica mi╚Öc─âtoare ├«n care curg gr─âun╚Ťele din co╚Ö ├«n ainte de a trece ├«ntre petrele mori─ş).
scutur─âtoare s. v. SCRUMIER─é. SIT─é. TEIC─é.
scutur─âtor s. v. H─éD─éRAG. TITIREZ.

Scutur─âtoare dex online | sinonim

Scutur─âtoare definitie

Intrare: scutur─âtoare
scutur─âtoare substantiv feminin
Intrare: scutur─âtor
scutur─âtor substantiv neutru