scurtuț definitie

7 definiții pentru scurtuț

SCURTÚȚ, -Ă, scurtuți, -e, adj. Scurticel. – Scurt + suf. -uț.
SCURTÚȚ, -Ă, scurtuți, -e, adj. Scurticel. – Scurt + suf. -uț.
SCURTÚȚ, -Ă, scurtuți, -e, adj. Diminutiv al lui scurt. Surioara lui cea cam scurtuță, cam cîrnuță, cam buzățică, găsea că eu, sub straiele mele scorțarii, aș sămăna cu soarele îmbrăcat în mantia de purpură a zorilor sale. HOGAȘ, DR. II 51. Mă rog cu vorbă scurtuță, Prindeți linguri și furcuțe (= furculițe), Gazda are voie bună, Dacă cu toți împreună Mesenii voioși s-arată Mîncînd acuma îndată. SEVASTOS, N. 286.
scurtúț adj. m., pl. scurtúți; f. scurtúță, pl. scurtúțe
scurtúț adj. m., pl. scurtúți; f. sg. scurtúță, pl. scurtúțe
SCURTÚȚ adj. v. micuț, scurticel.
scurtuț adj. v. MICUȚ. SCURTICEL.

scurtuț dex

Intrare: scurtuț
scurtuț adjectiv