scurticel definitie

7 definiții pentru scurticel

SCURTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, scurticei, -ele, adj. Diminutiv al lui scurt; scurtuț. – Scurt + suf. -icel, -icea, -icică.
SCURTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, scurticei, -ele, adj. Diminutiv al lui scurt; scurtuț. – Scurt + suf. -icel, -icea, -icică.
SCURTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, scurticei, -le, adj. Diminutiv al lui scurt. Rochia scurticică, maică. DELAVRANCEA, O. II 311. Frunză verde stejărel, Drag mi-i omul scurticel. SEVASTOS, C. 159. Pințele cu labe scurticele la piept, iar la spate cu picioroange care, cînd umblă, se saltă ca lăcustele... i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185.
scurticél adj. m., pl. scurticéi; f. scurticeá/scurticícă, pl. scurticéle
scurticél adj. m., pl. scurticéi; f. sg. scurticeá/scurticícă, pl. scurticéle
SCURTICÉL adj. 1. scundicel, scurtuț. (Un om ~.) 2. micuț, (pop.) micșor, (înv. și reg.) scurtișor, (reg.) scurtuț. (O haină cam ~ică.)
SCURTICEL adj. 1. scundicel, scurtuț. (Un om ~.) 2. micuț, (pop.) micșor, (înv. și reg.) scurtișor, (reg.) scurtuț. (O haină cam ~.)

scurticel dex

Intrare: scurticel
scurticel adjectiv