Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru scurteic─â

SCURT├ëIC─é, scurteici, s. f. Hain─â de stofa, de obicei ├«mbl─ânit─â, lung─â p├ón─â la (sau p├ón─â sub) genunchi, purtat─â mai ales la ╚Ťar─â. ÔÇô Scurt + suf. -eic─â.
SCURT├ëIC─é, scurteici, s. f. Hain─â de stof─â, de obicei ├«mbl─ânit─â, lung─â p├ón─â la (sau p├ón─â sub) genunchi, purtat─â mai ales la ╚Ťar─â. ÔÇô Scurt + suf. -eic─â.
SCURT├ëIC─é, scurteici, s. f. Hain─â de stof─â (rar de m─âtase sau de catifea) ├«mbl─ânit─â, purtat─â mai ales ├«n mediul rural; ca╚Ťaveic─â. A dat la o parte scurteica de pambriu verde, c─âptu╚Öit─â cu vulpe ro╚Öcat─â. CAMIL PETRESCU, O. I 11. Lu├«ndu-╚Öi scurteica pe umeri, s-a strecurat bini╚Öor p├«n─â-n pragul tinzii. SANDU-ALDEA, U. P. 31. E ├«mbr─âcat cu c─âma╚Öe ╚Öi pe d-asupra c─âm─â╚Öii cu vechea lui scurteic─â. DELAVRANCEA, O. II 354. ÔÇô Pl. ╚Öi: scurteice (I. IONESCU, M. 701).
scurt├ęic─â s. f., g.-d. art. scurt├ęicii; pl. scurt├ęici
scurte├şc─â s. f., g.-d. art. scurte├şcii; pl. scurte├şci
SCURT├ëIC─é s. ca╚Ťaveic─â, (rar) zoav─â. (~ se poart─â la ╚Ťar─â.)
SCURT├ëIC─é ~ci f. Hain─â ╚Ť─âr─âneasc─â scurt─â (ca╚Ťaveic─â. [Sil. -tei-] /scurt─â + suf. ~eic─â
scurteică f. haină blănită femeiască cu mânecile scurte și neblănite. [Lit. haină scurtă].
scurt├ę─şc─â f, pl. ─ş (d. scurt, cu suf. d. ca╚Ťave─şc─â. De aici vine s├«rb. ┼íkurteljka, scurte─şc─â). Est. Ca╚Ťave─şc─â scurt─â p├«n─â la ╚Öoldur─ş. Vest. Ca╚Ťave─şc─â lung─â p├«n─â la genunch─ş sa┼ş ╚Öi ma─ş jos. V burnuz.
SCURTEIC─é s. ca╚Ťaveic─â, (rar) zoav─â. (~ se poart─â la ╚Ťar─â.)

Scurteic─â dex online | sinonim

Scurteic─â definitie

Intrare: scurteic─â
scurteic─â