scursură definitie

10 definiții pentru scursură

SCURSÚRĂ, scursuri, s. f. 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. 2. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare; făgaș. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -ură.
SCURSÚRĂ, scursuri, s. f. 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. 2. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare; făgaș. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -ură.
SCURSÚRĂ, scursuri, s. f. 1. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare; făgaș, vale; scursoare. V. albie. De la Sălătruc... o luăm oblu pe cărări de codru și pe scursuri de puhoaie, peste culmea Comarnicului. VLAHUȚĂ, la TDRG. Din Oituz hotarul suie pe zare muntele Runcul-alb pînă în vîrf și de aici trece în muntele Coarnele și coboară pe o scursură de apă. I. IONESCU, P. 13. Așezat-o Costea stîna, Pe movila Cu scursura. TEODORESCU, P. P. 509. 2. Apă sau alt lichid care se scurge dintr-un loc; scursoare. 3. Fig. (Cu sens colectiv) Individ aparținînd celei mai rele categorii sociale; om de nimic. Rămas singur la debarcader, Ponici își măsura noii mușterii... Scursura iarmaroacelor! – îi categorisi pentru sine. V. ROM. aprilie 1954, 132.
scursúră (pop.) s. f., g.-d. art. scursúrii; pl. scursúri
scursúră s. f., g.-d. art. scursúrii; pl. scursúri
SCURSÚRĂ s. (depr.) adunătură, gloată, strânsură, șleahtă, (Ban.) zbor. (Nu e decât o ~ de neisprăviți.)
SCURSÚRĂ s. v. albie, blenoragie, curs, diaree, dizenterie, făgaș, gonoree, leucoree, matcă, prelingere, scurgere, vad, vărsare.
SCURSÚRĂ ~i f. Lichid care se scurge. /scurs + suf. ~ură
scursúră f., pl. ĭ. Apă care s’a scurs. Locu pe unde se scurg apele.
scursu s. v. ALBIE. BLENORAGIE. CURS. DIAREE. DIZENTERIE. FĂGAȘ. GONOREE. LEUCOREE. MATCĂ. PRELINGERE. SCURGERE. VAD. VĂRSARE.

scursură dex

Intrare: scursură
scursură substantiv feminin