SCURSOÁRE, scursori, s. f. 1. Lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. ♦ (Pop.) Scurgere (3). 2. (Rar) Faptul de a se scurge; (concr.) loc de scurgere. ♦ Albie a unei ape curgătoare. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -oare.

SCURSOÁRE, scursori, s. f. 1. Lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. ♦ (Pop.) Scurgere (3). 2. (Rar) Faptul de a se scurge; (concr.), loc de scurgere. ♦ Albie a unei ape curgătoare. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -oare.

SCURSOÁRE, scursori, s. f. 1. Apă sau lichid (de obicei murdar) care se scurge de undeva. Apăru un om cu cămașa udă de scursoare din coșul cu struguri. CAMIL PETRESCU, O. I 29. Balta... formată mai mult din scursori. ȘEZ. XIX 44. ♦ (Popular) Secreție, hemoragie. 2. Curent al unei ape (curgătoare); curgere. Pe tot lungul Dunării noastre panta nu variază prea mult și curentul (scursoarea) își urmează drumul său. ANTIPA, P. 192. 3. (Rar) Faptul de a se scurge; loc de scurgere; scurgere. Prin tot ocolul acelei văi fără de scursoare țișnește tina în sus. ODOBESCU, la CADE. A adunat apele și le-a dat o scursoare, cucerind astfel pentru producere o parte mare de pămînt. I. IONESCU, D. 174. ♦ Albie, vale a unei ape curgătoare. I-a pornit în sus, pe scursoarea pîrîului. GALACTION, O. I 293. Duceți-vă agalelor Pe luciul Dunării, La scursorile morii. TEODORESCU, P. P. 574. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Om de nimic, derbedeu, haimana. S-au adunat scursorile din mahala. CAMIL PETRESCU, O. II 654. Crescut în mijlocul scursorilor și a gunoaielor orașului, Osman, de tînăr, se aruncă cu capul înainte în vîrtejul patimelor. GANE, N. I 58.

scursoáre (rar) s. f., g.-d. art. scursórii; pl. scursóri

scursoáre s. f., g.-d. art. scursórii; pl. scursóri

SCURSOÁRE s. v. blenoragie, curent, curs, diaree, gonoree, leucoree, prelingere, scurgere.

SCURSÓRI s. pl. v. lături, spălătură, zoaie.

SCURSOÁRE ~óri f. rar 1) v. SCURSURĂ. 2) Loc de scurgere. 3) Urmă rămasă după scurgerea unui lichid. 4) fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societăți; drojdie; pleavă; putregai. /scurs + suf. ~oare

scursoare f. 1. acțiunea de a se scurge: scursoarea apei; 2. jghiab de scurs; 3. materie ce s’a scurs.

scursoáre f., pl. orĭ. Acțiunea de a se scurge, scurgere: scursoarea apeĭ. Ceĭa ce se scurge: scursorile ploilor. Rămășiță scursă, lăturĭ, zoĭ: scursorile bucătăriiĭ. Sculament (o boală urîtă).

scursoare s. v. BLENORAGIE. CURENT. CURS. DIAREE. GONOREE. LEUCOREE. PRELINGERE. SCURGERE.

scursori s. pl. v. LĂTURI. SPĂLĂTURĂ. ZOAIE.