Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru scund

SCUND, -─é, scunzi, -de, adj. (Despre fiin╚Ťe) De statur─â mic─â; scurt, m─ârunt. ÔÖŽ (Despre lucruri) De ├«n─âl╚Ťime mic─â, pu╚Ťin ├«nalt; jos. ÔÇô Din sl. skond┼ş.
SCUND, -─é, scunzi, -de, adj. (Despre fiin╚Ťe) De statur─â mic─â; scurt, m─ârunt. ÔÖŽ (Despre lucruri) De ├«n─âl╚Ťime mic─â, pu╚Ťin ├«nalt; jos. ÔÇô Din sl. skond┼ş.
SCUND, -─é, scunzi, -de, adj. Mic de stat; scurt, m─ârunt. Cum ocoleam gospod─âria m─ân─âstioarei... z─ârir─âm... o femeie scund─â. SADOVEANU, O. VII 267. ├Änaint─â, leg─ân├«ndu-╚Öi trupul scund ╚Öi v├«rtos. C. PETRESCU, C. V. 186. E cu vreo dou─â degete mai scund ca d├«nsa. REBREANU, I. 85. ÔÖŽ (Despre construc╚Ťii ╚Öi elemente ale construc╚Ťiilor) Pu╚Ťin ├«nalt, pu╚Ťin ridicat de la p─âm├«nt; jos. Se a╚Öez─â pe gardul scund. DUMITRIU, N. 64. Pe u╚Öa scund─â... a ie╚Öit un om m─ârunt. SADOVEANU, A. L. 14. Din c├«nd ├«n c├«nd auzi c├«te un strop picur├«nd din tavanul scund. VLAHU╚Ü─é, R. P. 103.
scund adj. m., pl. scunzi; f. sc├║nd─â, pl. sc├║nde
scund adj. m., pl. scunzi; f. sg. sc├║nd─â, pl. sc├║nde
SCUND adj. 1. m─ârunt, mic, scurt, (rar) scundac. (Un om ~ de statur─â.) 2. jos, m─ârunt, mic, (reg.) pitulat. (Cas─â ~.) 3. v. pitic.
Scund Ôëá ├«nalt
scund (-d─â), adj. M─ârunt, de ├«n─âl╚Ťime redus─â. Sl. sk─ůd┼ş (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 335). ÔÇô Der. scundac, adj. (cam scund); scundatec, adj. (├«nv., m─ârunt); scunda, vb. (Trans. de V., a amputa, a t─âia).
SCUND ~d─â (~zi, ~de) 1) (despre fiin╚Ťe) Care este de statur─â mic─â; mic de stat. 2) (despre lucruri) Care este de ├«n─âl╚Ťime mic─â; pu╚Ťin ├«nalt; jos. /<sl. skondu
scund a. 1. mic de stat: om scund; 2. plecat ├«n jos: cas─â scund─â. [Slav. SKOD┼Č, s─ârac, nevoia╚Ö].
scund, -─â adj. (vsl. scond┼ş, s─ârac, nevo─şa╚Ö, scurt; rus. sk├║dny─ş, nevo─şa╚Ö). Vest. Scurt, nu ├«nalt: om scund. Jos, umil: cas─â scund─â.
SCUND adj. 1. m─ârunt, mic, scurt, (rar) scundac. (Un om ~ de statur─â.) 2. jos, m─ârunt, mic, (reg.) pitulat. (Cas─â ~.) 3. mic, pitic. (Fasole ~.)
SCUNDU, com. ├«n jud. V├ólcea, situat─â ├«n SE piem. Olte╚Ťului; 2.240 loc. (2005). Viticultur─â. Biserica Sf. Nicolae (1870), ├«n satul Avr─âme╚Öti.
SCUND adj. 1. Scundul s., olt. (Sd XXII) ÔÇô Andrei, gelep., 1590 (Hurm XI). 2. Scundea 1642 (Drag 36).
OM SCUND chi╚Ötoc, jumaÔÇÖ de buletin, jumaÔÇÖ de metru ╚Öi o flegm─â, n─âp├órstoc, pi╚Öpiric─â, tabadur─â, t─âb├óltoc.

Scund dex online | sinonim

Scund definitie

Intrare: Scund
Scund
Intrare: scund
scund adjectiv