SCUND, -Ă, scunzi, -de, adj. (Despre ființe) De statură mică; scurt, mărunt. ♦ (Despre lucruri) De înălțime mică, puțin înalt; jos. – Din sl. skondŭ.

SCUND, -Ă, scunzi, -de, adj. (Despre ființe) De statură mică; scurt, mărunt. ♦ (Despre lucruri) De înălțime mică, puțin înalt; jos. – Din sl. skondŭ.

SCUND, -Ă, scunzi, -de, adj. Mic de stat; scurt, mărunt. Cum ocoleam gospodăria mănăstioarei... zărirăm... o femeie scundă. SADOVEANU, O. VII 267. Înaintă, legănîndu-și trupul scund și vîrtos. C. PETRESCU, C. V. 186. E cu vreo două degete mai scund ca dînsa. REBREANU, I. 85. ♦ (Despre construcții și elemente ale construcțiilor) Puțin înalt, puțin ridicat de la pămînt; jos. Se așeză pe gardul scund. DUMITRIU, N. 64. Pe ușa scundă... a ieșit un om mărunt. SADOVEANU, A. L. 14. Din cînd în cînd auzi cîte un strop picurînd din tavanul scund. VLAHUȚĂ, R. P. 103.

scund adj. m., pl. scunzi; f. scúndă, pl. scúnde

scund adj. m., pl. scunzi; f. sg. scúndă, pl. scúnde

SCUND adj. 1. mărunt, mic, scurt, (rar) scundac. (Un om ~ de statură.) 2. jos, mărunt, mic, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 3. v. pitic.

Scund ≠ înalt

scund (-dă), adj. Mărunt, de înălțime redusă. Sl. skądŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 335). – Der. scundac, adj. (cam scund); scundatec, adj. (înv., mărunt); scunda, vb. (Trans. de V., a amputa, a tăia).

SCUND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre ființe) Care este de statură mică; mic de stat. 2) (despre lucruri) Care este de înălțime mică; puțin înalt; jos. /<sl. skondu

scund a. 1. mic de stat: om scund; 2. plecat în jos: casă scundă. [Slav. SKODŬ, sărac, nevoiaș].

scund, -ă adj. (vsl. scondŭ, sărac, nevoĭaș, scurt; rus. skúdnyĭ, nevoĭaș). Vest. Scurt, nu înalt: om scund. Jos, umil: casă scundă.

SCUND adj. 1. mărunt, mic, scurt, (rar) scundac. (Un om ~ de statură.) 2. jos, mărunt, mic, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 3. mic, pitic. (Fasole ~.)

SCUNDU, com. în jud. Vâlcea, situată în SE piem. Oltețului; 2.240 loc. (2005). Viticultură. Biserica Sf. Nicolae (1870), în satul Avrămești.

SCUND adj. 1. Scundul s., olt. (Sd XXII) – Andrei, gelep., 1590 (Hurm XI). 2. Scundea 1642 (Drag 36).

OM SCUND chiștoc, juma’ de buletin, juma’ de metru și o flegmă, năpârstoc, pișpirică, tabadură, tăbâltoc.