scumpii definitie

47 definiții pentru scumpii

SCUMP, -Ă, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpără la un preț ridicat; costisitor; (despre prețuri) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere prețuri mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, prețios, de preț. Daruri scumpe. 3. (Despre ființe) Foarte drag, iubit. 4. (Înv. și pop.) Zgârcit. ◊ Expr. (A fi) scump la vorbă = (a fi) tăcut. A fi scump la râs = a râde rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arăta rar în societate, printre ceilalți oameni; a fi greu de găsit. (Substantivat) Leneșul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubește. – Din sl. skonpŭ.
SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări prețul unei mărfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hârtia. ♦ Refl. (Despre oameni) A cere prețuri (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva). – Din scump.
SCUMPÍE, scumpii, s. f. 1. Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui coajă și ale cărui frunze se folosesc în vopsitorie și în tăbăcărie, precum și în medicina populară, pentru proprietățile lor antiseptice și astringente (Cotinus coggygria). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. [Acc. și: scúmpie] – Din pol. skapia.
SCUMP, -Ă, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpără la un preț ridicat; costisitor; (despre prețuri) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere prețuri mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, prețios, de preț. Daruri scumpe. 3. (Despre ființe) Foarte drag, iubit. 4. (Înv. și pop.) Zgârcit. ◊ Expr. (A fi) scump la vorbă = (a fi) tăcut. A fi scump la râs = a râde rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arăta rar în societate, printre ceilalți oameni; a fi greu de găsit. ◊ (Substantivat) Leneșul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubește. – Din sl. skonpŭ.
SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări prețul unei mărfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hârtia. ♦ Refl. (Despre oameni) A cere prețuri (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva). – Din scump.
SCUMPÍE, scumpii, s. f. 1. Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui coajă și ale cărui frunze se întrebuințează în vopsitorie și în tăbăcărie, precum și în medicina populară, pentru proprietățile lor antiseptice și astringente (Cotinus coggygria). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. [Acc. și: scúmpie] – Din pol. skapia.
SCUMP, -Ă, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri, în opoziție cu ieftin) Care costă mult, care se vinde și se cumpără la un preț mare (v. costisitor); (despre prețuri) mare, ridicat. Se tocmește cu tata și cad la învoială... – Nu e scump, nene Petre? întreabă tata. STANCU, D. 108. Opt bani?... Scump, scump... DELAVRANCEA, O. II 290. Trestia și șovarul sînt scumpe în Bărăgan. ODOBESCU, S. III 18. Bună seara, crai nou, Cunună de preț scump, De mult preț. ȘEZ. XII 137. ◊ (Prin metonimie) Viața este foarte scumpă și mijloacele de hrană foarte numeroase. BOLINTINEANU, O. 275. ◊ Expr. Mai scumpă ața decît fața v. ață. ♦ (Adverbial) Cu preț mare. Joc numai vist și nu mai scump de un leu fisa. NEGRUZZI, S. I 74. ◊ Fig. Totdeauna în viață momentele mele de visare le-am plătit scump. SEBASTIAN, T. 136. ♦ (Despre oameni) Care cere prețuri mari. Stă-n drum și se socoate Și-mi spune cîte toate, Că-s scump, că ea nu poate, Că prea sînt multe trei. COȘBUC, P. I 63. 2. (Despre lucruri) Care are valoare mare; prețios, bun, de preț. Au venit la curte, cu daruri scumpe, pețitorii unui fecior de boier mare. GALACTION, O. I 70. Cheltuiau bani scumpi pe mofturi nefolositoare. REBREANU, I. 96. Amîndoi erau îmbrăcați cu niște haine scumpe și foarte frumoase. ISPIRESCU, L. 38. Și inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic Ș-apoi pleacă iar în lume năzdrăvanul cel voinic. EMINESCU, O. I 79. ◊ Fig. A! Paharnice... scumpa d-voastră sănătate... DELAVRANCEA, O. II 58. Pasărea-și gătește cuibul, floarea mîndrele-i culori, Cîmpul via sa verdeață, lanul scumpele-i comori. ALECSANDRI, O. 180. ◊ Piatră scumpă v. piatră (I 3). 3. (Despre ființe) Foarte drag, iubit. Am deschis poeziile acelui poet scump inimii noastre, al cărui nume îl rostesc totdeauna cu evlavie. SADOVEANU, A. L. 197. Ochii unui înger scump Au albastrul de cicoare Și cicoare vreau să rump. COȘBUC, P. I 49. Scumpul meu părinte, cît mă doare să mă despart de d-ta. ALECSANDRI, T. I 410. ◊ Fig. Așezat la gura sobei, noaptea pe cînd viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pîlpîiește. ALECSANDRI, P. A. 115. ◊ (Despre obiecte și despre abstracte) Autorul ia la vale unele idei, ce ne sînt scumpe și pe care trebuie să le apărăm. GHEREA, ST. CR. II 57. Făt-Frumos, – zise împăratul – binele ce mi l-ai făcut mie nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor, oricît de scumpă mi-ar fi. EMINESCU, N. 12. Munții noștri au fost adesea scump azil de libertate, Și din vîrful lor romînii, torent iute, furios S-aruncau. ALEXANDRESCU, P. 21. 4. (Învechit și arhaizant) Zgîrcit, avar. Bocskai... se plînse de nemți că sînt grei și scumpi. BĂLCESCU, O. II 197. ◊ (Poetic) Vinla mama de mă cere... Maica-i scumpă, nu se-ndură, Vină noaptea de mă fură! HODOȘ, P. P. 68. ◊ Expr. (A fi) scump la tărîțe și ieftin la făină v. tărîță. (A fi) scump la vorbă (sau la grai) = (a fi) tăcut, închis, a vorbi puțin. Mi s-a părut prostălău. Era numai scump la grai. STANCU, D. 87. (A fi) scump la rîs = a rîde rar; a fi prea sever, posac. (A fi) scump la vedere = a se arăta rar în lume. Hariclia, cu firea ei sfioasă, părea mai mindră. Era mai scumpă la vedere. Venea la Domițian numai în serile rare, cînd acesta avea mosafiri. BASSARABESCU, V. 19. ◊ (Substantivat) Apoi dă, domnule, știi vorba: leneșul mai mult aleargă și scumpul mai mult păgubește. ALECSANDRI, T. 290. Nu fi zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului, și scumpul mai mult păgubește, leneșul mai mult aleargă. NEGRUZZI, S. I 248. Scumpul cumpără stafide și cere să-i adauge piper. PANN, P. V. III 78.
SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A urca prețul, a cere mai mult, a vinde mai scump. Să știi că am să-ți scumpesc arenda. REBREANU, R. I 165. Ce-ai cătat în țara mea De mi-ai scumpit făina? TEODORESCU, P. P. 334. ◊ Refl. pas. Vai, mîndruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, Ori pe mine m-ai urît? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. Că de cînd ești pe la noi, S-au scumpit brînza de oi. ALECSANDRI, P. P. 330. ♦ Refl. (Despre cei care vînd) A deveni pretențios la preț, a cere prețuri mari. Cum o dați? – Pe parale și atît. – Aș, v-ați scumpit de tot... Vremuri grele! DELAVRANCEA, H. T. 11. ♦ Refl. Fig. A ajunge rar, prețios. Măcar de s-ar mărita Marghiolița mai degrabă, ca să scap de-o grijă... S-au scumpit mirii ca vămile. ALECSANDRI, T. I 32. 2. Refl. (Despre persoane) A se tocmi mult; a se arăta econom, zgîrcit; a se calici, a se zgîrci. Ce te tîrguiești atîta, domnișoară?... Ce vă scumpiți atîta, parcă n-ați avea bani? DUMITRIU, B. F. 117. De ce te scumpești, pentru nemica toată, și nu-ți iei o slugă vrednică, ca să-ți fie mînă de ajutor la drum? CREANGĂ, P. 201.
SCUMPÍE, scumpii, s. f. 1. Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui scoarță și ale cărui frunze se întrebuințează în vopsitorie și în tăbăcărie (Rhus Cotinus). Din țară se întrebuințează la toate colorile... scumpia sau frunze de lemnul numit scumpia. I. IONESCU, M. 694. Capra face stricăciune scumpiei Și scumpia își răzbună cu pielea ei. PANN, P. V. II 51. ◊ Expr. Cînd voi secera scumpia = niciodată; la paștile-calului. 2. (Regional) Liliac1.
scump adj. m., pl. scumpi; f. scúmpă, pl. scúmpe
scumpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scumpésc, imperf. 3 sg. scumpeá; conj. prez. 3 să scumpeáscă
scumpíe s. f., art. scumpía, g.-d. art. scumpíei; pl. scumpíi, art. scumpíile
scump adj. m., pl. scumpi; f. sg. scúmpă, pl. scúmpe
scumpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scumpésc, imperf. 3 sg. scumpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. scumpeáscă
scumpíe s. f., art. scumpía, g.-d. art. scumpíei; pl. scumpíi, art. scumpíile
SCUMP adj. v. adunător, ales, amănunțit, aparte, atent, cruțător, deosebit, distins, econom, meticulos, migălos, minuțios, păstrător, riguros, scrupulos, serios, strângător.
SCUMP adj., s. 1. adj. costisitor, (înv. și reg.) bănos, (înv.) costător. (Lucruri ~.) 2. adj. prețios, rar, valoros. (Bijuterii ~.) 3. adj. bogat, luxos, prețios. (Haine ~.) 4. adj. v. exorbitant. 5. adj. drag, iubit, îndrăgit, (fig.) dulce. (Ființă ~.) 6. s. drag, iubit. (~ul meu!) 7. adj. drag, iubit, îndrăgit. (Imaginea ~ a copilăriei.)
SCUMP s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
SCUMPÍ vb. 1. v. majora. 2. v. lăcomi. 3. a se zgârci, (reg.) a se hârsi. (S-a ~ și a pierdut ocazia.)
SCUMPÍE s. v. avariție, belșug, bogăție, bunăstare, calicenie, calicie, lemnul-vântului, liliac, oțetar, prosperitate, zgârcenie.
SCUMPÍI s. pl. v. scumpeturi.
Scump ≠ ieftin
A (se) scumpi ≠ a (se) ieftini
A scumpi ≠ a ieftini
scump (-pă), adj.1. (Trans. de V.) Avar, zgîrcit. – 2. Care scumpește, care vinde scump. – 3. Costisitor. – 4. Prețios, de mare valoare. – 5. Iubit, drag. – Mr. scumpu, scumbu, megl. scǫmp. Sl. skąpŭ „avar” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Byhan 330; Conev 77), cf. bg. skup, slov. skôp, ceh. skoupý, pol. skąpy. – Der. scumpătate, s. f. (înv., avariție, scumpete); scumpenie (var. scumpete), s. f. (înv., zgîrcenie; creștere a prețurilor); scumpet, s. n. (bijuterii, lucruri de preț); scumpi, vb. (a urca prețul; refl., a economisi); scumpeală, s. f. (creștere a prețurilor); scumpie, s. f. (înv., zgîrcenie; sinderică, oțetar, Rhus cotinus), din pol. skąpia (numele pare să se explice prin calitatea sa astringentă).
SCUMP ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre lucruri) Care costă mult; care are preț ridicat; costisitor. ◊ Piatră ~ă (sau prețioasă) mineral cu proprietăți fizice deosebite datorită cărora este folosit la confecționarea bijuteriilor; nestemată. 2) și substantival (despre persoane) La care cineva ține (foarte) mult; drag. Prieten ~. Meleag ~. 3) fig. (despre noțiuni abstracte) Care este dobândit cu prețul unor mari sacrificii și eforturi. Fericire ~ă. 4) și substantival înv. Care este econom peste măsură. ◊ A fi ~ la vorbă a vorbi puțin; a fi tăcut. A fi ~ la râs a râde rar. /<sl. skonpu
A SCUMPÍ ~ésc tranz. (mărfuri) A face să se scumpească. /Din scump
A SE SCUMPÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni (mai) scump. 2) A manifesta zgârcenie (vânzând sau cumpărând); a se calici; a se zgârci. /Din scump
SCUMPÍE ~i f. Arbust înalt, cu frunze eliptice și flori verzi-gălbui, grupate în inflorescențe, ale cărui frunze și coajă sunt folosite în tăbăcărie, vopsitorie și medicină. [G.-D. scumpiei] /<pol. skapia
scump a. 1. sgârcit: scump la tărâțe și ieftin la făină; 2. fig. rar: o vezi d-ta cât e de scumpă la râs CR.; 3. care costă mult: stofe scumpe; 4. prețios: pietre scumpe; 5. fig. foarte iubit: scumpi părinți. [Slav. SKÕPŬ, avar: sensul vorbei a fost românește înnobilit [!] (cf. drag)]. ║ adv. cu preț mare: a vinde scump. ║ m. sgârcit: scumpul mai mult păgubește.
scumpì v. a (se) face mai scump.
scumpie f. 1. arbust, cu florile verzi-gălbui, a cărui scoarță e întrebuințată la tăbăcitul pieilor (Rhus cotinus); 2. Tr. Bot. liliac. [Pol. SKÕPIE].
scump, -ă adj. (vsl. skompŭ, murdar, avar; rus. skupéc, pol. skapy, avar). Zgîrcit, avar: nu fi scump la tărîță și ĭeftin la făină (Prov.); scumpu maĭ mult păgubește, și leneșiĭ maĭ mult aleargă (Prov.). Care costă mult, costisitor: în acest oraș viața e scumpă. Prețios: petre scumpe (geme: diamante, rubine ș.a.). Foarte ĭubit: ĭubițiĭ meĭ copiiĭ. A fi scump la vedere, a te arăta rar în lume. Adv. Cu preț mare: a vinde scump. A-țĭ vinde scump viața, a ucide mulțĭ dușmanĭ pînă să fiĭ ucis de eĭ.
scumpésc v. tr. (vsl. skompiti sen, a cruța, a se scumpi la ceva). Fac scump: seceta a scumpit grîu. V. refl. Mă fac scump: viața s’a scumpit. Mi se pare scump, nu vreaŭ să daŭ cît mi se cere: ĭerĭ m’am scumpit pentru doĭ francĭ, și azĭ am plătit îndoit.
scumpíe f (pol. skapia pron. skompia [de unde și rut. rus. skompia], d. skap, pron. skomp, care e rom. scump, zgîrcit, avar, pin aluz. la astringența scoarțeĭ eĭ). Un frumos copăcel care crește pe dealurĭ petroase și a cărĭ coajă se întrebuințează la tăbăcit (rhus cótinus). Munt. Iron. Cînd oĭ secera scumpia, la anu cu brînză, la Paștele caluluĭ, la calendele greceștĭ, nicĭ-odată. Trans. vest. Liliac, melin (plantă); Rhus cótinus e originar din Asia Mică și a pătruns la noĭ din nord (Polonia, Rusia). În Munt. a apărut la 1676.
scump s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.
SCUMP adj., s. 1. adj. costisitor, (înv. și reg.) bănos, (înv.) costător. (Lucruri ~.) 2. adj. prețios, rar, valoros. (Bijuterii ~.) 3. adj. bogat, luxos, prețios. (Haine ~.) 4. adj. exagerat, excesiv, exorbitant, mare, ridicat, (livr.) inabordabil, (fig.) încărcat, piperat, sărat, umflat, usturător. (Prețuri ~.) 5. adj. drag, iubit, (fig.) dulce. (Ființă ~.) 6. s. drag, iubit. (~ul meu!) 7. adj. drag, iubit, îndrăgit. (Imaginea ~ a copilăriei.)
scump adj. v. ADUNĂTOR. ALES. AMĂNUNȚIT. APARTE. ATENT. CRUȚĂTOR. DEOSEBIT. DISTINS. ECONOM. METICULOS. MIGĂLOS. MINUȚIOS. PĂSTRĂTOR. RIGUROS. SCRUPULOS. SERIOS. STRÎNGĂTOR.
SCUMPI vb. 1. a crește, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (Prețurile erau ~.) 2. a se calici, a se lăcomi, a se zgîrci, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) a se pungi. (Nu te mai ~ atîta!) 3. a se zgîrci, (reg.) a se hîrsi. (S-a ~ și a pierdut ocazia.)
scumpie s. v. AVARIȚIE. BELȘUG. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. CALICENIE. CALICIE. LEMNUL-VÎNTULUI. LILIAC. OȚETAR. PROSPERITATE. ZGÎRCENIE.
scumpii s. pl. v. SCUMPETURI.
scumpíe, (scumptie), s.f. – (bot.) Arbore cu flori verzi-gălbui, mirositoare; scumpete, scumpătate (Țiplea, 1906). Coaja și frunzele se folosesc în vopsitorie. ♦ (med. pop.) Proprietăți antiseptice și astringente (Rhus cotinus L.). – Din pol. skapia (MDA).
COTINUS Mill., SCUMPIE, fam. Anaecirdiaceae. Gen originar din America de N, sudul Europei și Asia de mijloc.
a fi mai scumpă ața decât fața expr. (d. un lucru) a fi obținut cu un efort mai mare decât merită.
hai sifon, că berea-i scumpă! expr. (pop., eufem.) v. hai sictir.
scump la tărâțe și ieftin la făină / la mălai expr. zgârcit la cheltuieli și risipitor când nu este cazul.
scumpi s. invar. apelativ folosit de îndrăgostiți.

scumpii dex

Intrare: scump
scump adjectiv
Intrare: scumpi
scumpi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: scumpie
scumpie substantiv feminin
Intrare: scumpii
scumpii