scumpie definitie

14 definiții pentru scumpie

SCUMPÍE, scumpii, s. f. 1. Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui coajă și ale cărui frunze se folosesc în vopsitorie și în tăbăcărie, precum și în medicina populară, pentru proprietățile lor antiseptice și astringente (Cotinus coggygria). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. [Acc. și: scúmpie] – Din pol. skapia.
SCUMPÍE, scumpii, s. f. 1. Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui coajă și ale cărui frunze se întrebuințează în vopsitorie și în tăbăcărie, precum și în medicina populară, pentru proprietățile lor antiseptice și astringente (Cotinus coggygria). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. [Acc. și: scúmpie] – Din pol. skapia.
SCUMPÍE, scumpii, s. f. 1. Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui scoarță și ale cărui frunze se întrebuințează în vopsitorie și în tăbăcărie (Rhus Cotinus). Din țară se întrebuințează la toate colorile... scumpia sau frunze de lemnul numit scumpia. I. IONESCU, M. 694. Capra face stricăciune scumpiei Și scumpia își răzbună cu pielea ei. PANN, P. V. II 51. ◊ Expr. Cînd voi secera scumpia = niciodată; la paștile-calului. 2. (Regional) Liliac1.
scumpíe s. f., art. scumpía, g.-d. art. scumpíei; pl. scumpíi, art. scumpíile
scumpíe s. f., art. scumpía, g.-d. art. scumpíei; pl. scumpíi, art. scumpíile
SCUMPÍE s. v. avariție, belșug, bogăție, bunăstare, calicenie, calicie, lemnul-vântului, liliac, oțetar, prosperitate, zgârcenie.
SCUMPÍI s. pl. v. scumpeturi.
SCUMPÍE ~i f. Arbust înalt, cu frunze eliptice și flori verzi-gălbui, grupate în inflorescențe, ale cărui frunze și coajă sunt folosite în tăbăcărie, vopsitorie și medicină. [G.-D. scumpiei] /<pol. skapia
scumpie f. 1. arbust, cu florile verzi-gălbui, a cărui scoarță e întrebuințată la tăbăcitul pieilor (Rhus cotinus); 2. Tr. Bot. liliac. [Pol. SKÕPIE].
scumpíe f (pol. skapia pron. skompia [de unde și rut. rus. skompia], d. skap, pron. skomp, care e rom. scump, zgîrcit, avar, pin aluz. la astringența scoarțeĭ eĭ). Un frumos copăcel care crește pe dealurĭ petroase și a cărĭ coajă se întrebuințează la tăbăcit (rhus cótinus). Munt. Iron. Cînd oĭ secera scumpia, la anu cu brînză, la Paștele caluluĭ, la calendele greceștĭ, nicĭ-odată. Trans. vest. Liliac, melin (plantă); Rhus cótinus e originar din Asia Mică și a pătruns la noĭ din nord (Polonia, Rusia). În Munt. a apărut la 1676.
scumpie s. v. AVARIȚIE. BELȘUG. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. CALICENIE. CALICIE. LEMNUL-VÎNTULUI. LILIAC. OȚETAR. PROSPERITATE. ZGÎRCENIE.
scumpii s. pl. v. SCUMPETURI.
scumpíe, (scumptie), s.f. – (bot.) Arbore cu flori verzi-gălbui, mirositoare; scumpete, scumpătate (Țiplea, 1906). Coaja și frunzele se folosesc în vopsitorie. ♦ (med. pop.) Proprietăți antiseptice și astringente (Rhus cotinus L.). – Din pol. skapia (MDA).
COTINUS Mill., SCUMPIE, fam. Anaecirdiaceae. Gen originar din America de N, sudul Europei și Asia de mijloc.

scumpie dex

Intrare: scumpie
scumpie substantiv feminin