scumpeturi definitie

2 intrări

15 definiții pentru scumpeturi

SCUMPÉTE, (2) scumpeturi, s. f. 1. Creștere mare a prețurilor; situație care caracterizează această creștere; perioadă de timp în care prețurile sunt (foarte) ridicate; scumpătate (1), scumpenie. 2. (Mai ales la pl.) Lucru prețios, valoros. ♦ Epitet dat unei persoane iubite, dragi. 3. (Înv. și pop.) Zgârcenie, avariție. – Scump + suf. -ete.
SCUMPÉTE, (2) scumpeturi, s. f. 1. Creștere mare a prețurilor; situație care caracterizează această creștere; perioadă de timp în care prețurile sunt (foarte) ridicate; scumpătate (1), scumpenie. 2. (Mai ales la pl.) Lucru prețios, valoros. ♦ Epitet dat unei persoane iubite, dragi. 3. (Înv. și pop.) Zgârcenie, avariție. – Scump + suf. -ete.
SCUMPÉTE, scumpeturi, s. f. 1. Urcare mare a prețurilor mărfurilor; timp în care mărfurile sînt scumpe, costul vieții este ridicat. În vremuri grele – de foamete ori scumpete – se face mămăligă și din făină de hrișcă și orz. ȘEZ. V 6. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de mare preț. Te-aș ruga să-mi spui ce mi-ai putea da. – Bucuros îți voi răspunde, prietine, a întors cuvînt tot cu veselie starostele scumpeturilor. SADOVEANU, D. P. 159. Moșnegii și babele n-au mai găsit tihnă pînă ce n-au spus de-a fir-a-n păr ce-au știut dînșii din părinții părinților lor despre toate avuțiile și scumpeturile încredințate pămîntului, pe vremea turcilor și a tătarilor, și mai pe urmă, în timpuri de răzmerițe și de vrajbă. C. PETRESCU, R. DR. 137. Cum scăpară de zmeu, băiatul și fata luară din casă toate scumpeturile cele mai alese și făcură din ele o boccea mare. POPESCU, B. II 98. 3. Zgîrcenie, avariție. Aș vrea să sting din vreme scumpetea-n fiul meu. NEGRUZZI, S. II 264. Ei sta-n chibzuire... Văzîndu-i scumpetea. PANN, P. V. III 76.
scumpéte s. f., g.-d. art. scumpétei; (lucruri) pl. scumpéturi
scumpéte s. f., g.-d. art. scumpétei; (lucruri) pl. scumpéturi
SCUMPÉTE s. 1. (înv. și pop.) scumpătate, (înv.) scumpeală, scumpenie. (Era o ~ de nedescris.) 2. (rar) scumpătate. (Ce mai faci, ~?)
SCUMPÉTE s. v. avariție, belșug, bogăție, bunăstare, calicenie, calicie, lipsă, mizerie, nevoie, prosperitate, sărăcie, zgârcenie.
SCUMPÉTURI s. pl. (înv.) scumpăciuni (pl.), scumpenii (pl.), scumpii (pl.). (Ce de mai ~ avea în ladă!)
SCUMPÉTE f. 1) Situație când prețurile la mărfuri sunt foarte ridicate. 2) fig. fam. Persoană iubită și dorită. /scump + suf. ~ete
scumpete f. 1. sgârcenie cumplită: scumpetea pe scump ca o boală îl muncește; 2. preț mare: scumpetea traiului; 3. pl. scumpeturi, lucruri scumpe, scule de preț.
scumpete f. fără pl. (d. scump, după foamete cu accentu schimbat). Sgîrcenie, avariție (Rar). Defectu de a fi prea scummp: scumpetea pîniĭ, a viețiĭ. Pl. n. Fam. Scumpeturĭ, lucrurĭ scumpe, lucrurĭ prețĭoase, comorĭ.
scumpete s. v. AVARIȚIE. BELȘUG. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. CALICENIE. CALICIE. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. PROSPERITATE. SĂRĂCIE. SGÎRCENIE.
SCUMPETE s. 1. (înv. și pop.) scumpătate, (înv.) scumpeală, scumpenie. (Era o ~ de nedescris.) 2. (rar) scumpătate. (Ce mai faci, ~?)
SCUMPETURI s. pl. (înv.) scumpăciuni (pl.), scumpenii (pl.), scumpii (pl.). (Ce de mai ~ avea în ladă!)
SCUMPETE. Subst. Scumpete, scumpenie (rar), scumpătate (rar). Scumpire. Pret ridicat, preț umflat (pop.), preț pipărat (pop.), bani frumoși (fig.), suprapreț, preț de speculă. Speculă, speculație. Speculant. Inflație, inflaționism. Adv. Scump, scumpișor (dim.), scumpușor, costisitor, costător (înv.) Vb. A scumpi, a urca prețul, a ridica prețul, a umfla prețul (pop.), a cere mai mult, a vinde mai scump, a vinde cu suprapreț, a vinde la preț de speculă, a face speculă. A se scumpi. A costa (mult, scump), a costisi (înv.), a fi scump. V. comerț, preț.

scumpeturi dex

Intrare: scumpete
scumpete substantiv feminin
Intrare: scumpeturi
scumpeturi